Banner
Banner

  • Mărește dimensiunea fontului
  • Dimensiunea fontului normală
  • Micește dimensiunea fontului

A pierit vocea unei Romanii in exil!

Email Imprimare PDF
Criticul literar si vocea de neconfundat a radioului Europa Liberã, Monica Lovinescu, a încetat din viatã duminicã seara, la vârsta de 84 de ani. A fost fiica criticului Eugen Lovinescu si una dintre marile personalitãti ale exilului cultural românesc din perioada comunistã. Monica Lovinescu a decedat în jurul orei 0.30, la Spitalul „Charles Richet“ din localitatea Val d’Oise, situatã la 15 kilometri de Paris. Era internatã de circa trei luni, fiind grav bolnavã. Ultimii ani ai scriitoarei au fost tristi, ea fiind bolnavã si imobilizatã la pat, si nemaiprezentând acelasi mare interes pentru „intelighentia“ din tarã, dupã cum spune acum Gabriel Liiceanu într-un mesaj acuzator. "Monica Lovinescu va rãmâne pentru totdeauna în memoria noastrã ca voce a rezistentei morale în vremuri de opresiune si suferintã. Lupta sa împotriva totalitarismului comunist, cu armele cuvântului scris si rostit, a dat celor aflati în tarã încrederea si speranta în biruinta adevãrului si a libertãtii. Întreaga sa operã este o cronicã fãrã de care nu putem întelege istoria recentã a românilor", afirmã Traian Bãsescu.
3 octombrie 2006 a fost printre ultimele zile când Monica Lovinescu, bolnavã de multi ani, a fost nevoitã sã iasã din domiciliul parizian ca sã-l conducã pe ultimul drum pe sotul ei, criticul si poetul Virgil Ierunca. A fost purtatã atunci pe un pat cu rotile pânã aproape de altarul bisericii românesti din strada Jean de Beauvais. Înainte de slujba din acea zi, de pe patul de suferintã, ea a asezat deasupra catafalcului lui Virgil Ierunca un trandafir alb.

Depusã la Biserica Românã din Paris


Trupul defunctei va fi depus, joi, la aceeasi bisericã din Paris, ea urmând sã fie incineratã, dupã care rãmãsitele ei si ale lui Ierunca vor fi aduse în tarã sãptãmâna viitoare.

A fost o apropiatã prietenã a lui Eugen Ionescu, care îi datoreazã într-un fel celebritatea piesei „Cântã reata chealã“. Într-un ultim interviu acordat lui Dinu Flãmând de la RFI, în 2000, Monica Lovinescu spunea cã a ales exilul în anii ’40 pentru a-i ajuta pe alti compatrioti sã supravietuiascã.

În urmã cu o lunã, ea a donat statului român casa sa din Paris.

60 DE ANI îN EXIL

A plecat în Franta la 25 de ani


Monica Lovinescu, critic literar, jurnalist si cunoscut comentator de radio, a fost, alãturi de sotul ei, Virgil Ierunca, una dintre cele mai marcante voci ale postului de radio Europa Liberã. Se naste pe 19 noiembrie 1923, fiind fiica marelui critic literar Eugen Lovinescu. Obtine licenta Facultãtii de Litere a Universitãtii din Bucuresti în 1946, iar în 1947 pleacã la Paris cu o bursã a guvernului francez.

Ca urmare a abdicãrii Regelui si a degradãrii accelerate a situatiei din tarã, în primele zile ale anului 1948 cere azil politic în Franta. Din 1951 pânã în 1975, tine emisiuni literare si muzicale la Radioteleviziunea Francezã. Îsi începe colaborarea la Europa Liberã în 1962. Din 1967, realizeazã aici emisiunile de mare ecou „Teze si antiteze la Paris“ si „Actualitatea culturalã româneascã“.
(Doinel Tronaru)

LA ORDINUL DICTATORULUI

Jurnalista a fost bãtutã de securisti în curtea propriei case

Scriitoarea si jurnalista Monica Lovinescu va rãmâne o personalitate extrem de importantã pentru cultura românã din mai multe motive. Este prima femeie care, prin intermediul postului de radio Europa Liberã, a devenit una dintre vocile ascultate si respectate de milioanele de români aflati în lagãrul care era, în acele vremuri, Republica Socialistã România.

A fost prima femeie pe care însusi Nicolae Ceausescu, dictatorul României de la acea vreme, o socotea inamicul sãu personal si o considera suficient de importantã pentru a comanda un asasinat plãtit. „Sã i se închidã gura!“, se pare cã ar fi spus dictatorul, conform mãrturiilor ulterioare ale generalului de Securitate Mihai Pacepa, una dintre mâinile sale drepte. În sfârsit, Monica Lovinescu este singura femeie cu o mare influentã asupra culturii românesti în epoca postbelicã.

La 8 ani a scris primul basm


Fiicã a marelui critic literar Eugen Lovinescu, Monica Lovinescu i-a cunoscut în casa tatãlui sãu pe marii scriitori care frecventau cenaclul „Sburãtorul“, i s-au dedicat poezii, a trãit de la început în preajma literaturii, astfel cã a început sã scrie de foarte devreme: la vârsta de 8 ani, în 1931, i se publicã un basm, iar la 15 ani îi apar proze scurte, sub pseudonimul Ioana Tãutu. Dupã moartea lui Eugen Lovinescu, în 1943, publicã sub propriul nume romanul „În contratimp“ în mai multe numere din Revista Fundatiilor Regale.

Mama sa a fost aruncatã într-o groapã comunã

Dupã stabilirea în Franta în 1948, mama sa, Ecaterina Bãlãcioiu, sotia marelui critic, rãmasã în tarã, este arestatã, la peste 70 de ani, torturatã si ucisã în Închisoarea Jilava, apoi aruncatã într-o groapã comunã. Procurorul care s-a ocupat de caz s-a mutat imediat în apartamentul familiei Lovinescu, unde pe vremuri se tinuserã sedintele cenaclului „Sburãtorul“, iar biblioteca criticului a fost arsã într-o casã conspirativã a Securitãtii. Tortionarul nu a eliberat locuinta decât în 2001, dupã un proces lung si chinuitor, iar aici (bd. Regina Elisabeta 95), la initiativa Monicãi Lovinescu, functioneazã în prezent Fundatia „Eugen Lovinescu“.

Nu este de mirare cã, pe 18 noiembrie 1977, Monica Lovinescu este agresatã, chiar în curtea propriei case, de teroristi palestinieni trimisi de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceausescu si transportatã în stare de comã la spital. Dupã însãnãtosire, îsi reia activitatea socotitã ostilã de regimul comunist, pe care o întelegea ca o adevãratã misiune fatã de poporul din care fusese exilatã.

„De câte ori mã duc sã-i vizitez pe Ierunci, odatã ajuns în fata portii cu grilaj, scena agresiunii începe automat sã se deruleze în fata ochilor mei: tipul care stãtea la vedere, cu un plic în mânã, celãlalt, ascuns dupã un pom si care nu întârzie sã aparã, schimbul scurt de replici, primele lovituri, tipetele, lesinul, interventia providentialã a unui trecãtor, fuga celor doi, pesemne pe scãri în sus, traversând în goanã strãzile micului paradis, pierzându-se printre vilele cu un etaj si cu flori revãrsate peste garduri, pasnice, ignorante si indiferente la Istorie, maculate pentru o clipã de aceastã reglare comunistã de conturi“, îsi imagineazã Gabriel Liiceanu scena agresiunii în cartea „Declarat ie de iubire“.

Ierunca a fãcut „Antologia rusinii“

Dupã Revolutie, seria cronicilor sale literare rostite la microfon, sub titlul „Unde scurte“, si „Jurnalul“ sãu au fost publicate, în mai multe volume, de Editura Humanitas. Au mai apãrut „La apa Vavilonului“ (douã volume de prozã) si un roman inedit, orwellian, scris în primii ani postbelici, „Cuvântul din cuvinte“ (2007).

Sotul Monicãi Lovinescu, Virgil Ierunca, a plecat, la rândul sãu, din tarã în 1947, tot cu o bursã a guvernului francez. A avut o intensã activitate în publicatiile exilului românesc si la Europa Liberã.

Un adevãrat soc a produs, în primele luni ale anului 1990, traducerea volumului „Fenomenul Pitesti“, în care Ierunca sintetiza toate informatiile existente la acea datã despre cumplitul experiment de reeducare comunistã. Urmeazã sã se editeze, în România, „Antologia rusinii“, în care Ierunca a strâns texte omagiale semnate de mari personalitãti.

REGRETE

Rezistentã moralã


Gabriel Liiceanu, filosof:
„Cea de ale cãrei vorbe la Europa Liberã s-au agãtat sute de mii de oameni înainte de 1990 a murit în stil românesc, înconjuratã adicã de ignoranta, indiferenta si uitarea noastrã.“

Alexandru Solomon, regizor:
„Am intervievat-o pentru filmul «Rãzboi pe calea undelor». Scara de valori creatã de Monica Lovinescu în cultura românã va rãmâne peste timp.“

H.-R. Patapievici, filosof:
„Monica Lovinescu si Virgil Ierunca au încercat sã ridice un lucru care în România a fost distrus prin enorma ilegalitate a regimului comunist: institutia moralitãtii publice.“

Traian Bãsescu, presedintele României:
„Monica Lovinescu va rãmâne pentru totdeauna în memoria noastrã ca voce a rezistentei morale în vremuri de opresiune si suferintã.“

Doina Jela, scriitoare:
„Am scris «Aceastã dragoste care ne leagã», despre tragedia mamei Monicãi Lovinescu. Voi scrie curând o carte si despre Monica.“

Emil Hurezeanu, publicist:
„Monica Lovinescu are aura unei posteritãti ilustre.“ (Doinel Tronaru)

sursa: http://evz.ro/articole/detalii-articol/800774/S-a-stins-vocea-care-l-a-sfidat-pe-Nicolae-Ceausescu/ 

 
        
Decembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

31


Curs Valutar
RON - EUR 4.6485
RON - TRY 0.7629

Utilizatori

We have 199 guests and 0 members online