Banner
Banner

  • Mărește dimensiunea fontului
  • Dimensiunea fontului normală
  • Micește dimensiunea fontului

Romanii din Belgia,membri ai Grupului Rombel ajuta sinistratii din Chiselet

Email Imprimare PDF
  
  
Situatia romanilor sinistrati din sudul Romaniei i-a impresionat profund si pe romanii din afara granitelor tarii. Printre cei care s-au mobilizat cel mai rapid au fost romanii din Belgia,membri ai grupului Rombel  care au trimis in tara nu mai putin de 1,2 tone de haine, paturi, incaltaminte etc.Printre donatorii mobilizati de Rombel s-au aflat si romani din Olanda,Germania si Franta.
Cu ajutorul si contributia Asociatiei "Prezent!"si a Companiei BlueAir ajutoarele stranse la Brussel pe 7 Mai au ajuns in satul Chiselet (jud Calarasi).

  

Cum a inceput totul

Un e-mail primit pe adresa redactiei HotNews.ro de la o romanca inimoasa din Bruxelles, Ingrid Laura Constantinescu,membra a grupului virtual Rombel ne anunta ca romanii din Belgia au fost profund impresionati de drama pe care o traiesc sinistratii din Romania si ar dori sa ofere si ei un mic ajutor. Exista insa o problema: cum sa trimita ajutoarele in tara si cine sa se ocupe de distributia lor aici.

Pentru tanara moldoveanca Ingrid Laura nu au fost obstacole de netrecut. I-a convins mai intai pe reprezentantii companiei aeriene Blue Air sa transporte ajutoarele umanitare in tara, evident benevol. Apoi ne-a convins pe noi, cei din redactia HotNews.ro, sa o sprijinim.

Si cum subsemnatul (Ionut Baias) face parte dintr-o organizatie nationalist-crestina, Asociatia "Prezent!", ce pregatise deja un transport de alimente pentru satul Chiselet (jud. Calarasi), am pus imediat bazele unei colaborari ce s-a dovedit in final fericita.

Pregatirile de dinainte de plecare

Pe langa imbracamintea donata de comunitatea romaneasca, Ingrid a apelat si la un depozit plin cu ajutoare adunate in timpul campaniei de ajutorare a celor afectati de Tzunami, ajutoare ce nu au mai ajuns sa fie distribuite. Din depozitul respectiv s-au luat 150 de paturi, cateva zeci de kilograme de prosoape si 100 de uniforme de munca noi.

Au fost ambalate cu grija si trimise cu ajutorul companiei aeriene amintite in tara. De aici si-a intrat in rol Asociatia "Prezent!". Hainele au fost transportate la casa unuia dintre membri si au fost sortate pe categorii, munca ce a durat trei zile. Intre timp am reusit sa mai adunam cativa zeci de saci cu imbracaminte de la diversi cunoscuti din capitala.

m telefonat la Chiselet sa vedem care e situatia, cati sinistrati sunt, ce nevoi au. Ni s-a raspuns cu cea mai mare amabilitate. Cu ajutorul mai multor prieteni am reusit sa luam in final cantitatea de alimente de care oamenii aveau nevoie: 700 de paini, 150 de kg de fasole, 100 kg de orez, 50 de kg de ceapa, 50 de kg de zahar si 25 de kg de sos de tomate. Am urcat totul intr-un camion si am pornit cu emotii catre Chiselet.

Drumul prin satele inundate

Drumul prin satele inundate a fost pur si simplu ireal. Imaginile difuzate de televiziuni, zecile de articole din ziare nu te pregatesc pentru cosmarul cu care dai piept in acele zone. Realitatea pare mult mai crunta, durerea oamenilor mult mai apasatoare. Cu toata buna organizare a autoritatilor, un iz de mizerie, saracie lucie si resemnare pluteste in aer.

O forfota anormala o intalnim atat in Spantov, cat si in Chiselet. Militari care incearca cu disperarare sa mai inalte diguri din saci de nisip si oameni ce formeaza cozi interminabile pe langa primarii. Totul in jur pare mazgalit cu noroi. Tantarii sunt la ei acasa.

Ulitele acoperite de ape par niste canale extrem de mizerabile si, vazand atata mizerie in jur, te intrebi cum de nu a izbucnit deja o epidemie.

Chiselutul, satul de corturi

Ajunsi in Chiselet, intram stingheri printre multimea de oameni inerta in primarie. Ne prezentam si secretarul ne primeste cu efuziune. Cu toata agitatia din jur si cu multimea de treburi ce-i asteapta, oamenii sunt in continuare ospitalieri. In Chiselet sunt peste 650 de sinistrati. In jur de 400 sunt cazati intr-o tabara, 150 in alta tabara, iar restul stau pe la rude.

"Ce bine ca ati venit! Tocmai aveam nevoie mare de paturi. A plouat zilele acestea si apa a trect prin corturile de panza udand tot ceea ce oamenii aveau in ele! A venit si Crucea Rosie si ne-a adus azi paturi si saci de dormit, dar i-am distribuit pe toti intr-o singura tabara.

Numai bine acum, ceea ce ati adus dumneavoastra vom distribui si sinistratilor din cealalta tabara", ne spune dl Dumitru, secretarul primariei.

Pana sa descarcam totul in depozitul improvizat ad-hoc, stam de vorba cu oamenii. Incertitudinea e mare. Unii spun ca statul ii va ajuta sa-si refaca locuintele, altii spun ca n-au nici o speranta, fiindca statul vrea sa faca totul din sponsorizari. Sunt impresionati ca lumea se gandeste la ei si-i ajuta.

Sunt dezamagiti ca imediat dupa dezastru au aparut speculantii care le-au cumparat animalele la preturi de nimic. Cum pasunea era inundata si nu mai aveau unde le tine si cum hrani, au fost nevoiti sa accepte sumele mizere oferite de acesti traficanti de suferinta. Intre timp, autoritatile au incropit un tarc pentru animale, insa situatia ramane tot grea.

Am descarcat alimentele si am plecat apoi insotiti in tabara mare de sinistrati. Imaginile te izbesc cu forta unui baros. Copii desculti, corturi ude, o multime de caini, sarme intregi pline de rufele udate de ploaie cu o seara inainte.

Chiar daca hrana le e asigurata, de bine de rau, chiar daca au asistenta medicala 24 de ore din 24, chiar daca pentru multi situatia e mai buna decat inainte, toti stau cu gandul la perioada ce urmeaza si cum or sa-si refaca gospodariile. Am ramas placut impresionati de calmul si intelegerea de care dau dovada autoritatile (personalul primariei, politie, armata, medici etc) fata de acesti oameni.

Am plecat de acolo cu sentimentul ca tot ceea ce a depins de autoritati s-a facut pe cat posibil, ca sinistratii sunt ingrijiti si sunt pe maini bune. Totusi am plecat hotarati sa reluam cat de curand un astfel de transport cu ajutoare, fiindca nevoile sunt mari, mult mai mari decat poate oferi statul sau cateva asociatii.

Cum ii putem ajuta pe acesti oameni

Am constatat la fata locului ca cea mai mare parte a ajutorului este oferita de asociatii sau grupuri de oameni. Fiecare face cate putin, iar impreuna fac mult. Unii sapa santuri, altii aduna ajutoare, altii se ingrijesc de copii etc. Acolo, la Chiselet, am invatat ca fiecare ajutor, cat de mic, conteaza enorm. Micul tau dar poate insemna la fel ca un camion de ajutoare.

Daca doar cinci prieteni se unesc si cumpara cateva zeci de paini si merg cu ele acolo (sunt doar 100 de km de parcurs) au asigurat hrana de baza pentru acel numar de persoane. Daca nu puteti sa va deplasati pana intr-o astfel de zona afectata de inundatii, contactati-ne pe noi, Asociatia "PREZENT!", si impreuna vom reusi mai mult. Mai mult pentru alinarea celor aflati in suferinta.

Pentru contact: Asociatia "Prezent!", nr. tel. 0726 384 375
e-mail : Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza sau Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza