"Moartea părinților trezește în Margarita Kostenko amintiri de mult reprimate despre istoria tulburătoare a familiei. În casa părintească regăsește, între filele unui jurnal, fotografia de grup a unor gardieni stând lângă o groapă comună din lagărul de la Treblinka, cu tatăl ei în mijlocul lor. Revoltată, Margarita simte nevoia acută să afle întregul adevăr despre părintele ei, iar căutările o aruncă într-un infern emoțional: cum mai poate să respecte a cincea poruncă biblică? De ce au păstrat părinții fotografia? De ce mama nu i-a părăsit tatăl? Justificările fostului călău de la Treblinka, consemnate în jurnal, și confesiunile soției din paginile aceluiași jurnal, scrise după moartea soțului, compun o imagine amestecată a Holocaustului, cu personaje în aceeași măsură dezumanizate și pline de compasiune, cu povești de dragoste neverosimile și victime pentru care supraviețuirea devine un blestem" este recenzia facuta de editura Polirom.
"Sunt oare un călău?" de Lilia Calancea este un roman recent apărut în colecția Ego.Proză a Editurii Polirom.
Invitate, alături de autoare: Carmen Solomie și Eusebia Ionescu
Moderează: Mirela Nita Sandu
Lilia Calancea s-a născut pe 13 septembrie 1977 la Strășeni, Republica Moldova. A absolvit Colegiul Pedagogic „Alexei Mateevici” din Chișinău (1997) și Facultatea de Limbi Străine din cadrul Universității Libere Internaționale din Moldova (2002). A urmat un master la Institutul European de Înalte Studii Internaționale din Nisa, Franța (2003), apoi un master în traducere la Institutul Superior pentru Traducători și Interpreți din Bruxelles, Belgia (2004). Stabilită la Bruxelles din 2003. Membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A publicat romanele Regina nopții (Pontos, 2014), Sub Constelația Lyrei (Arc, 2017) și volumul de schițe și povestiri Bocete de nuntă (Arc, 2019), care a fost nominalizat în 2019 pentru premiile literare ale Uniunii Scriitorilor din Moldova, categoria proză scurtă.
- [ ] “ De multa vreme aveam sentimentul ca fusesem ucis de mii de ori, dar tot nu mai muream. Ramaneam blocat intre cer si pamant. Ca un strigoi ce nu mai apartine nici celor vii, nici celor morti. Sufletul nu-si gasea locul nicaieri. Nici in somn, nici in viata. Nici pe turn, nici pe pamant. Ma durea la fel ca trupul.”
- [ ] “Iata-ne in fata unui morman de corpuri goale. Care a fost doamna si care a fost slujnica ? Care a sosit in vagonul de clasa intai si care in cel de clasa a doua ? Care purta mantou de blana si care pardesiu piscat de molii? Care facuse studii la Sorbona si care doar scoala medie? Care a crezut in Dumnezeu si care in noroc?”; “Poate ca oamenii ar trebui sa vada macar o fotografie in care trupurile nu se deosebesc cu nimic unul de altul. Ca semintele aruncate in groapa.” ; “ Uneori, un gram de adevar e mai greu decat zece tone de minciuni.” L.C.
"De Ziua Lecturii, am terminat de citit cartea scriitoarei Lilia Calancea. O carte ca un urlet. O carte scrisa cu pasiune, cu stil, forma si structura, cu fire rosii care leaga povestea, personajele, intamplarile si evenimentele. Mi-a placut foarte mult. Nu stiu cat timp i-a luat autoarei pentru documentare, insa nu mai conteaza. E posibil sa fi plecat simplu, de la toate bazele pe care le avea, reale, pentru a construi o poveste romantata, dar cruda in acelasi timp, din perspectiva cãlãului. Aceasta este partea inedita a romanului. Acest cãlãu, cu emotiile sale, a facut din aceasta carte una pe care nu o veti uita curand.
Ober Maïdan (Treblinka) - “Uzina care produce morti evrei (si nu numai) in padurea poloneza “ a Liliei Calancea. Frazele scurte produc efectul asteptat. Te zguduie! “ Dumnezeu ne supravegheaza de sus. Pentru o secunda si-a intors privirea de la noi. Doar o clipa a privit in alta parte…si s-a intamplat Treblinka. Ce e o clipa de neatentie din partea lui Dumnezeu? Un veac de suferinta pentru noi. “ L. C. Am subliniat aproape toata cartea
! E ceva!" spune Mirela Nita Sandu, vice-presedinte Asociatia EuropaNova Bruxelles.
***
"În multe familii s-a tăcut. S-a ascuns. S-a uitat. Iarăși, pentru a proteja descendenții. Pe scurt, au fost lăsate la suprafață (și cultivate) doar istoriile frumoase, cele cu care să ne putem mândri, ieși în lume. (…) Pe bunica era imposibil s-o faci să vorbească. Nici despre război, nici despre foamete, nici despre deportarea evreilor (traseul trecea pe lângă satul ei), nimic. A preferat să ia cu dânsa toate secretele de familie în mormânt. Dar nu a avut noroc cu mine. Doar obrăznicia mea a făcut-o într-o seară să deschidă gura (…) De eram copil cuminte, n-aveam să aflu nici un adevăr despre mine. Basarabia e plină de copii cuminți.
***
Până în 2020 îl aveam ca etalon pe Cehov în construcția psihologică a personajului. Nu părăseam niciodată diapazonul emoțional dintre tristețe/ impas și comedie/ resemnare. Și, brusc, am lăsat bisturiul lui Anton Pavlovici și am trecut la toporul lui Fiodor Mihailovici. Retrospectiv, îmi dau seama că nu întâmplător am intrat în zodia Dostoievski.
***
Nici un călău nazist (găsim asta și în procesul de la Nürnberg) nu a avut antecedente penale sau măcar devieri psihice. Buni familiști. Tați iubitori și tandri. Și totuși oamenii ăștia ucideau câteva mii de oameni inocenți pe zi. Femei, copii, bătrâni.
***
Războiul e o mașinărie care produce călăi și sclavi. Oricine poate deveni călău. Sau sclav. Nu există alte opțiuni. Sângele nostru cunoaște deja scenariul din secolul XX. E nevoie doar de un declanșator." - Lilia Calancea
Fotografiile apartin autoarei cartii
Pentru RomBel, Carmen Solomie
