bodnariu
Peste 900 de romani care locuiesc in Belgia au fost prezenti sambata 9 ianuarie 2016 la protestul organizat de Biserica Baptista Betel in fata Ambasadei Regatului Norvegiei la Bruxelles, pentru sustinerea cauzei familiei Bodnariu. Timp de 4 ore manifestantii si-au aratat solidaritatea pentru aceasta familie prin intermediul mesajelor scrise, prin citirea unui Manifest adresat autoritatilor norvegiene, prin cantec, ruga, scandari si aplauze.
Protestul a inceput cu intonarea imnului Romaniei pe ritmurile unei mini-fanfare, a continuat cu rostirea rugaciunii Tatal nostru, dupa care au luat cuvantul organizatorii. « Suntem aici pentru a sustine cauza familiei Bodnariu, pentru a atrage atentia asupra abuzurilor care s-au facut in acest caz, pentru a cere dreptate si normalitate pentru familiile noastre » a spus unul dintre vorbitori.

European Artists Management a le plaisir de vous inviter au concert “PARIS- BUENOS AIRES, UNE HISTOIRE D’AMOUR” qui aura lieu le 14 décembre à 20h00 au BOZAR dans la Salle M. Au programme, une  rencontre inattendue et passionnée où le raffinement et la fougue de  trois artistes de talent vous emporteront dans un univers musical exceptionnel… Nous espérons vous accueillir nombreux à cet évènement. Meilleures salutations musicales.

Vă mulțumesc că ați venit în număr mare, în pofida alertei. Știu că multe evenimente prevăzute pentru această săptămână au fost anulate sau amânate. Suntem onorați și mișcați de faptul că în seara aceasta se află printre noi mai mulți însoțitori ai răniților de la Colectiv internați la Bruxelles. Vă mulțumim că ați venit și le urăm tuturor celor 8 pacienți să se refacă în cel mai scurt timp.

În 2015 am văzut tot mai mulți români, asociații românești deschizându-se față de Ambasadă. A fost politica mea de uși deschise încă de la început. Ambasada și această Reședință devin tot mai mult o Casă a României în Belgia.

Ultimul exemplu este cum ne-am mobilizat în urma tragediei de la Colectiv. Toți împreună – ambasadă, asociații, biserica. Cred că aici am demonstrat cum putem – stat și societate – să conlucrăm. Pentru binele României, al românilor de aici, al românilor de acasă.

Sunt mulți bărbați și femei din administrație care ar fi făcut la fel, care fac la fel. Sunt oameni care își fac treaba cu decență, cu profesionalism și care au înțeles ce înseamnă să fii mândru că ești în serviciul public. Sunt mii, dar puțin vizibili, de ei nu prea vorbește nimeni.

De aceea cred că astfel de oameni au nevoie de astfel de gânduri în astfel de vremuri. Dacă dorim să construim o societate altfel,  trebuie să lucrăm cu toţii împreună astfel. Și când vorbesc de astfel, mă refer inclusiv la voi, românii din Belgia. Vă felicit și vă mulțumesc că sunteți astfel!

Am mutat marea cu sarea, am urnit muntii din agenda. Fara prea mare chef, cu oboseala unui inceput de saptamana interminabil, a unei zile de luni unde vreme de o dimineata si o dupa-amiaza m-am caznit sa trag de firele de iarba da’-de da’-de-o creste ceva ceva.
Spirit organizatoric inca nedescoperit, contemplam titlul evenimentului: “Sezatoare” – Agora. Ma scarpinam in crestet a ‘da-nu-da-nu’ suspinand ca… ‘vai, Bruxelles, vai, iar, vai atat de departe, vai…’ Printre oftaturi cu naduf am rezervat ‘serviciul de paza’ pentru copii peste seara si m-am scufundat in trebi multe si felurite.
La 6 fara un sfert, in panica totala, intre usile deschise ale sifonierului cochetez cu ‘n-am ce pune pe mine’.  Sotul invarte cheia in broasca. Nu mai am scapare. Isi tinuse partea de intelegere, era acasa la 6 fix.

Ploua. Marunt, mocaneste, enervant. Un tramvai blocheaza un altul, doua masini se inghesuie sa treaca inaintea noastra, frana, acceleratie, frana, acceleratie. Ploaie, din nou ploaie. GPS-un indica ‘ati ajuns la destinatie, pe stanga’. Domain Allard ne invita sa-i trecem pragul. Lumanari aprinse pe prispa, gazda zambind, un tanar chipes in port national imi intinde mana. Am patruns pe un taram necunoscut cu oameni calzi si atat de … cunoscuti.
E prilej de sarbatoare, Sfantul Andrei  ne vegheaza.  Inimi se opresc o clipa din goana spre maine intr-un moment de reculegere pentru cei stinsi, mistuiti de focul din Colectiv.

La fel ca in fiecare an, RomBel va invita sambata 5 Decembrie 2015 de la orele 16:00, cu mic cu mare, la petrecerea de Mos Nicolae, la restaurant Chez Teo in Bruxelles. Alaturi de familii si prieteni, dorim sa ne revedem cu drag si sa degustam mancaruri traditionale, sa ciocnim un pahar,  iar cei mici sa-l intâlneasca pe Moș Nicolae.

Pentru inscriere si meniu, va rugam sa trasferati in contul Rombel mentionat mai jos suma corespunzatoare numarului de persoane participante astfel:

Adulti : 30€/persoana ; Copii: 15€/copil  ; Copiii sub 3 ani au access gratuit.

Cautam si un Mos  (costumul il oferim noi). Daca iubiti copiii si v-ar face placere sa le impartiti daruri, scrieti-ne acum pe adresa de mai jos, gestul dv. va fi foarte apreciat.

Detalii transfer:

ROMBEL - Communauté roumaine en Belgique asbl
Rue Colonel Bourg 127/129, Boîte 15 1140 Evere
ING BANK Belgium, Swift BBRUBEBB
Cont: BE94 3631 3450 7314

Va rugam sa specificati in comentariu la transfer numarul de persoane adulte SI de copii inscrisi la petrecere. Deoarece nr. de locuri este limitat (max 60), inscrieti-va cat mai repede, principiul va fi primul venit, primul inscris.

M-a rugat Clarice să scriu pe tema campaniei Gândul pentru 1 decembrie, fericirea. Iar eu stau în faţa paginii albe şi nu ştiu cum să încep, care ar fi continuarea şi, mai ales, cum s-ar putea încheia o poveste despre cum arată un om, cetăţean român sau al Europei, care este, cu adevărat, fericit, în aceste zile.

Dar încerc.  Privind în urmă, la săptămânile care au întors din drum România sau la evenimentele care schimbă, încet, dar sigur, reperele lumii în care trăim, n-aş avea de unde alege foarte multe motive de fericire. Se întâmplă lucruri pe care ne este greu să le înţelegem, să le acceptăm, să trăim cu ele, în fiecare zi. Parisul în doliu, Bruxelles-ul în alertă iminentă de atentat terorist, timp de zile întregi, o mamă care te prinde de mână, înainte de a urca în tramvai, şi te întreabă dacă la telefonul mobil ai conectat un simplu încărcător sau o bombă, în timp ce-şi strânge copilul în braţe, cordoanele militare şi tab-urile care invadează un oraş altminteri vesel, poliţia înarmată de la porţile şcolilor, nu sunt motive de fericire. Să-ţi duci copilul la grădiniţă printre mitraliere nu e tocmai o plăcere cotidiană.
Să vezi cum se pierd vieţi de oameni, în fiecare zi, din cauza neglijenţei şi a incompetenţei, a corupţiei şi a nepăsării, nu-ţi poate aduce zâmbetul pe buze, oricât te-ai strădui să-ţi păstrezi mintea întreagă sau să cauţi explicaţii echilibrate.

Însă noi vorbim despre fericire aici, asta e  tema. Nu vreau să dau definiţii – există filosofi pentru asta. N-am de gând să mă erijez în purtătorul de cuvânt al nimănui, pe teme de împlinire şi speranţă, asta ţine de felul în care fiecare om îşi adaptează pasul lui mărunt la goana nebună a zilelor, la cum vede sau nu frumuseţea din jur.

Cele 8 victime ale incendiului din Clubul Colectiv care au fost transferate în Belgia se însănătoşesc treptat. Conform şefului de serviciu de la spitalul militar din Bruxelles, unde sunt internaţi pacienţii români, unul dintre ei poate pleca acasă de sărbători. Ceilalţi prezintă însă un risc ridicat de infecţie şi pe mai departe. Se pune deja problema tratamentelor necesare după spitalizare.

Serge Jennes, seful de serviciu "Arṣi" de la spitalul Militar din Bruxelles ṣi asistentul Patrick Persoons au susṭinut joi 26 noiembrie o conferinṭᾰ de presᾰ pentru a anunṭa câteva veṣi bune.

In 7 noiembrie când pacienṭii au ajuns în Belgia , trei dintre ei au fost internaṭi în terapie intensivᾰ. Acum unul a pᾰrᾰsit acest serviciu. Toṭi  au suferit mai multe operaṭii pentru grefe de piele. Unul este în afara pericolului în ceea ce priveṣte infecṭiile ṣi poate pᾰrᾰsi spitalul în curând. Pentru ceilalṭi însᾰ riscul rᾰmâne ridicat. Cu excepṭia unui singur pacient, care se aflᾰ mai departe sub anestezie, ceilalṭi pot comunica cu echipa medicalᾰ, ceea ce faciliteazᾰ îngrijirile. Comunicarea se petrece în limba englezᾰ. Arsurile pulmonare, care au fost un factor de stres la începutul spitalizᾰrii, sunt acum aproape vindecate.