» Donarea obligatorie de organe, clonarea umana, folosirea substantelor anabolizante de catre sportivi si configurarea genetica a viitorului copil sunt cateva dintre tezele pe care savantul de origine romana Julian Savulescu le sustine. Parerile sale sunt considerate "periculoase", pentru ca tanarul conduce Catedra de Bioetica de la Universitatea Oxford. » Cu dubla cetatenie, romana si australiana, Savulescu este promotorul celei mai radicale forme de etica practica si a starnit controverse in medicina, fiind acuzat de fascism, dar reusind sa-si castige in timp si nenumarati adepti.


Filosof si doctor in medicina si bioetica, Savulescu s-a dedicat cercetarii implicatiilor etice ale clonarii, dar si ale celulelor stem embrionare. El militeaza si pentru accesul parintilor la toate informatiile relevante genetic, pentru prelevarea organelor de la persoanele aflate in moarte clinica, pentru hibridizarea om/planta sau om/animal, precum si pentru utilizarea steroizilor pentru cresterea performantelor sportivilor.si totul cu un singur scop, spune el: pentru a ajuta rasa umana sa evolueze.

"Avand in vedere riscurile tehnologice care ne ameninta acum si limitele rasei umane, cred ca este necesar sa discutam stiintific modul in care putem ameliora rasa umana. Doar ca oamenilor nu le place sa discute despre asta", sustinea la inceputul acestei luni, in cadrul Festivalului Ideilor Periculoase, care a avut loc la Opera din Sydney, Julian Savulescu. "Jobul meu este sa particip la aceste discutii. Dar, sincer, nu sunt sigur ca ideile mele vor avea impact", afirma Savulescu.

Evolutie sau eugenie?
Evolutia biologica pe care o propovaduieste Savulescu este considerata de unii drept "noua eugenie". (Eugenia este o teorie care preconizeaza ameliorarea populatiilor umane. Termenul are o conotatie negativa in zilele noastre, din cauza asocierii cu nazismul.)
"Depinde ce intelegi prin eugenie", spune Savulescu, care argumenteaza: "De fapt, practicam deja eugenia prin analizele pe care le facem pentru a verifica daca viitorul copil sufera de sindromul Down sau de alte anomalii cromozomiale sau genetice. Motivul pentru care acest lucru nu este definit ca eugenie, asa cum au facut-o nazistii, este ca ne bazam pe alegere. Este vorba, mai degraba, de a consolida libertatea oamenilor decat de a o reduce".

"Nu e drept si nu vad de ce vietile oamenilor ar trebui conditionate de o aruncare de zaruri"
Despre libertatea de a alege sexul si, in general, toate caracteristicile viitorilor nostri copii, Savulescu explica: "Natura distribuie talente si abilitati intr-un mod aleatoriu. Nu e drept si nu vad de ce vietile oamenilor ar trebui conditionate de o aruncare de zaruri. Incercam prin educarea copiilor, prin insuflarea idealurilor sociale sa-i facem cooperanti, fiinte comunicative, sociale. Toate aceste lucruri modeleaza copiii nostri pentru ca ei sa aiba o viata mai buna. Nu exista nici un motiv ca aceste interventii ale mediului sa fie tratate distinct de interventiile direct genetice. Tot ce vrem e sa le oferim copiilor nostri o viata mai buna. Cum anume sunt construite aceste vieti mai bune nu ar trebui sa aiba un impact moral distinct. De noi depinde cum construim viitorul umanitatii. Cu siguranta, va exista o componenta genetica a acestui viitor, dar noi detinem puterea de a decide daca ne vom desparti in rase distincte, daca imbunatatirile genetice vor fi la indemana tuturor sau doar a bogatilor".
 
Un bun motiv pentru a muri
Autor al prestigiosului Journal of Medical Ethics, Savulescu a publicat peste 200 de articole de specialitate si a sustinut peste 100 de conferinte internationale, fiind recunoscut ca unul dintre liderii mondiali in bioetica. A publicat zeci de carti si a primit numeroase distinctii in stiinta, cea mai recenta fiind Premiul Alumni. Unul dintre filmele preferate de Savulescu este un SF din anii ’80 – "The Boys from Brazil" – despre un experiment de clonare care avea ca scop crearea unei rase intregi de indivizi asemanatori lui Adolf Hitler. "Valoarea filmului a constat in faptul ca a adus in prim-plan clonarea. Ceea ce era SF cand filmul a fost produs este o realitate astazi." Intr-un articol pentru Sydney Morning Herald, Savulescu povesteste ca a fost "un credincios" ca tanar medic, pana in momentul in care a intalnit imaginea tulburatoare a mortii in forma unui cadavru. "Acel lucru pentru mine a facut tabloul inutilitatii mortii extrem de viu", a spus el. "Lumea crede ca este ceva impresionant si plin de pace in moarte. Nu este asa. Buzele oamenilor sunt cusute strans." Potrivit Sydney Morning Herald, Savulescu a parasit medicina pentru un doctorat pe tema "Un bun motiv pentru a muri".

"O data ce am murit, organele nu ne mai pot fi de folos, dar pot salva vietile a pana la sase semeni de-ai nostri"
Impreuna cu Dominic Wilkinson, absolvent si el al Universitatii Oxford si discipol al lui Savulescu, a pus bazele unei teorii privind donarea de organe. Intr-un articol publicat in 2008, pe site-ul prestigioasei universitati, cei doi considera ca ar trebui sa se faca pasi hotarati in directia cresterii disponibilului de organe pentru transplant, iar acest lucru ar putea fi infaptuit inlaturand un simplu impediment – conditia ca donatorul sa fie mort. "Am putea abandona legea mortii donatorului", scriu cei doi. "Am putea, de exemplu, sa permitem prelevarea organelor de la persoane care nu sunt in moarte cerebrala, dar care au suferit traumatisme atat de puternice, incat ar putea ramane permanent inconstiente si care, oricum, vor fi lasate sa moara prin intreruperea tratamentului medical."

"Mai presus de toate, mii de pacienti mor in fiecare an din lipsa unui organ disponibil pentru transplant. In acelasi timp, zilnic, organe care ar putea salva vieti sunt ingropate sau incinerate pentu ca posesorii lor nu si-au exprimat clar dorinta in timpul vietii, pentru ca familiile lor nu s-au putut impaca cu ideea donarii sau pentru ca medicii nu au reusit sa abordeze familiile pentru a le cere permisiunea. (…) Consimtamantul este relevant pentru ceea ce ni se intampla cat suntem in viata. O data ce am murit, organele nu ne mai pot fi de folos, dar pot salva vietile a pana la sase semeni de-ai nostri. Ar fi poate momentul sa ne gandim la donarea obligatorie de organe dupa moarte?"
Bioeticianul conservator Wesley J. Smith a raspuns articolului: "Cred si sper ca acesta sa ramana punctul de vedere al unei minoritati. Dar faptul ca este considerat un subiect respectabil de dezbatere este un motiv de ingrjiorare".
 
romania libera