Conchita Wurst, ce nume frumos! După anunțarea căștigătorilor Eurovision, pe youtube și rețelele media a început valul de înjurături balcanice-slavofile la adresa Europei de Vest.

Până prin 2005, Europenii de Est admirau Europa de Vest, era raiul. Acum este iadul? Ce anume a dus la o asemenea schimbare de opinie?

Eu cred că este un soi de rezonanță slavofilă, eurasiatică, venită pe deoparte pe filiera lui Putin, pe altă parte pe filiera ortodoxă și pe altă parte pe pocăiților emigrați în State. La aceasta se alătură confuzia creată de falsificarea și răstălmăcirea propriei istorii.

Statele acestea din Balcani și statele slavofile s-au aflat mereu într-o zonă puternic încărcată de sarcini contradictorii. La polul vestic al Eurasiei, i.e. Europa de Vest, influența asiatică este minimă: capitalism, individualism, indivizi solitari formează o societate a cărei forțe gravitaționale este constutită printr-un normativ care sancționează individul la nivel material. La polul asiatic există un alt soi de forță gravitațională care sancționează individul în plan esențialmente emoțional.

De exemplu, dacă eu comit un furt în Europa de Vest sunt sancționat material, plătind o amendă. În partea asiatică presiunea materiaăl este depășită de prin expunerea mea socială. Aș fi obligat să internalizez sentimente de rușine, ura celorlalți membri, sancțiuni de ordini emoțional din partea familiei etc. Vreau să specific că aceste presiuni emoționale există și în Europa de Vest, însă la alt nivel. Dacă în partea estică infractorul este expus în public, pe canalele media, în Europa de Vest identitatea lui îi este protejată marelui public.

Sex. În Europa de Vest viața sexuală reprezintă o chestiune privată, în sensul că nu oamenii nu sunt atât de mult criticați pentru practicile lor sexuale. Insist că nu există termeni absoluți în afirmațiile mele. Nimeni nu este interesat sau deranjat de chestiuni precum felație, cunninlingus, sex anal, prostituție, homosexualitate. În statele Estice sexul este o rușine. Practicarea lui este într-un fel sau altul condamnată. A face sex este rușinos! Granițele sexului sunt strâmte: între soț și soție. Adulterul este o rușine, însă majoritatea oamenilor îl practică. În mod normal singura formă accetabilă de sex este cea în care femeie, în poziția ei de receptor se ajustează dorințelor bărbatului. O femeie poate fi curvă, un bărbat nu poate fi niciodată în această poziție. Curvar este un apelativ peiorativ - într-devăr - însă nu cu aceași cotă denigratoare precum "curvă". Apoi curvarul nu se află niciodată în poziția similară a curvei. Curvarul este de fapt cel care penetrează curve. Integritatea curvarului este mult mai puțin afectată decât cea a curvei. Femeia divorțată este stigmatizată atribuindu-se un soi de vină (este dificil să accepți ca o femeie este capabilă să se ridice din statutul ei de soție și să își caute independența). Deciziile și acțiunile dintr-o căsnicie aparțin în special bărbatului. Femeia are într-adevăr dreptul să vocifereze (chiar să persuadeze), însă actul aparține bărbatului. Bărbatul divorțat este stigmatizat și el însa doar în măsura în care a fost descoperit că nu și-a îndeplinit datoriile de soț. Cu alte cuvinte, inegalitatea dintre sexe este mai pronunțată în Estul Europei decât în Vestul Europei. Cu cât o societate este mai patriarhală cu atât inegalitatea dintre sexe este mai pronunțată. Cu cât o societate este mai patriarhală și inegalitatea dintre sexe este mai ridicată, cu atât nivelul de sărăcie al maselor este mai scăzut. Nu vreau să spun că există o relație de cauzalitate între aceste fenomene. Nu spun că suntem săraci pentru că există inegalitate între sexe, doresc să afirm că există o relație de co-incidență (nu de coincidență în sensul de întâmplător). Cum privim soția care își înșală borbatul? Dar soțul care își înșeală femeia? Incidența actelor de violență în familie împotriva femeilor este mai ridicată în Europa de Est.

Prin această co-incidență mă refer la alăturarea anumitor fenomene sociale: sărăcie, cultura macho, inegalitate dintre sexe, naționalism, xenofobie, paternalism, violență, consum de alcool, religiozitate, sexism.

Explicația constă în invocarea unor argumente istorice și culturale. În acest spațiu, atât polii asiatici cât și cei vest-europeni și-au exercitat influența. Nu doresc să spun că s-a format o cultură hibrid, deoarece această zonă nu este doar un amestec dintre Asia și Europa de Vest. Apoi, nu poate fi negată influența neo-platonismului, venit pe filiara creștină ortodoxă. Cert este că în țările din fostul bloc sovietic a existat mereu o reiterare, a slavismului. Această reiterare, sau, cu alte cuvinte, o permanentă extindere și contractare a sferei de influență slavofile a avut mereu loc nu pe o cale naturală, de la sine, ci doar prin instaurarea unei anumite autorități, prin forță. Totuși, nu cred că este întâmplător faptul că Rusia a reușit să se impună în această zonă, doar prin forță brută, ci și prin disponibilitatea societății de a îngenunchia. Această disponbilitate provine din deprinderea istorică a unui popor de a accepta structuri ierarhice fără a pune foarte multe condiții. În Europa de Vest, în momentul în care factorii deputere din structurile ierarhice superioare supun masele unei presiuni prea puternic apare lipsa de obediență civică, i.e. războaie și revoluții, forme de protest etc. În Europa de Est toleranța cetățenilor față de actele de injustiție este mult mai mare.

Apoi concepția Est-Europeanului față de conducerea statală este diferită. Președintele este un semi-zeu, o persoană quasi-intangibilă, poziționată pe un piedestal a cărui autoritate nu este niciodată chestionată. Ceea ce chestionează europeanul de est nu este niciodată dacă factorii de putere sunt legitimi, ci doar dacă actele lor sunt în beneficiul societății. Europa de Vest cunoaște mult mai multe mișcări și grupuri anarhice. (Prin anarhie nu mă refer la haos. Foarte des lipsa unei ierarhii este conceputa ca și precondiție pentru haos.)

De asemenea, relația cu divitatea, cu autoritatea absolută este de maximă împortanță. Este o relație ierarhică, prin care individul nu chestionează, ci doar acceptă nemediat, orice formă de autoritate divină. Acceptarea oricărui "rău" sau a oricărei tensiuni se face din cauza temerilor insuflate. Sunt temerile de persecuție, de izolare, de tortură, de pierdere a vieții veșnice ș.am.d. Deci, europeanul de est este într-un soi de teamă pentru a se gândi critic la constituția societății. Astfel acceptă, structurile ierarhice tradiționale. Același lucru îl fac și cei din Vest însă pasul lor s-a grăbit pentru că se află mereu într-un soi de avantaj social, economic și cultural față de Europa de Est. Acest avantaj este duplicitar pentru că vine cu neajunsurile lui și voi aminti doar pierderea cutumelor și cosmopolitanizarea și uniformizarea individizilor.

În Europa de Est, același fenomen are loc, uniformizarea a societății în funcție de credințele slavofile și ortodoxie și o circumscriere riguroasă a individului în matrice strâmte. Astfel structurile se păstrează mai mult. Femeile sunt încă legate de cămin, iar bărbații își afirmă identitatea doar mimetism al unei masculinități ideatice.

În Europa de Vest lucrurile s-au schimbat mai repede datorită emancipării femeilor. Femeiele au adus în Europa de Vest un alt tip creativitate, alte maniere de a raționa și o nouă perspectivă asupra datoriilor, griji și responsabilităților care în cultura patriarhală nu există. Femei artist, femei scriitor poate că nu existau în urmă cu 400 de ani, însă cu timpul, contribuția femeii în cultura Vest-Europeană a devenit din ce în ce mai importantă. Încă putem discuta despre sexism în Europa de Vest, însă în Est diferențele sunt încă stringente. Cineva din este spunea că "femeile au și ele meritele lor, dar...". Biserica reduce femeia la protectoare a căminului și slujitoare devotată a soțului, comunismul a deschis portițe spre emanciparea femeii însă doar în măsura în care ea putea să devină factor de producție, "mână de lucru" alături de bărbați. Rolul ei era același, protectoare a căminului. Având în vedere că femeia trebuia să muncească, să fie soție și gospodină, și, în același timp supusă bărbatului nu putem discuta de o adevărată emancipare. Femeile în Europa de Est sunt frumoase până la căsătorie. Apoi se transformă, se îngrașă, se îndoapă cu Distonocalm, suferă și sunt mereu într-o stare de dependență. Capacitatea lor creativă nu este evaluată. Input-ul lor la progresul societății este diminuat. Aud adesea, "vacă proastă", "tâmpită" etc. și tot felul de apelative care se referă la capacitățile intelectuale ale femeilor în poziții de conducere. Bărbații în schimb sunt necinstiți, mizerabili, etc. dar mult mai rar sunt priviți ca și inapți din punct de vedere intelectual.

Interpretarea mea nu este una absolută și sunt convins că există foarte mult spațiu de nuanțare, mai ales că timpurile și concepțiile se schimbă.

*

Totuși, pentru a reveni la Conchita și la problema homosexualității, specific că legile anti-discriminare au fost introduse fără acceptul majorității. Pe bună dreptate, pentru că majoritatea nu poate reprezenta o minoritate. Însă trebuie să observ un act de sexism. Conchita Wurst este de fapt un bărbat cu fustă. Totuși un bărbat nu poate purta fustă, deci trebuie să fie o femeie care poartă barbă.
Apoi, și mai greu e înțeles este cum se întâmplă ca o persoană care în mod normal ar trebui să se zbată la periferia societății să fie talentată și mai mult decât atât să fie apreciată de milioane de oameni. Se caut scuze, criterii arbitrare de evaluare, se inventează motive, precum depravarea și degenerarea populației vest-europene.

Pe internet, cele mai agresive comentarii proveneau din spațiul balcanic și slavofil. Europa de Vest este acuzată de depravare, decadență și pierdere. Acceptarea diferenței este inacceptabilă. Foarte interesant că la capitolul sexual, femeile din țările balcanice și țările slavofile sunt din nou, prostituate în Vest. Dacă mă uit la prestația Poloniei la Eurovision, mesajul este simplu: "suntem slave, suntem târfe". Interesat că nimeni nu a ripostat acestui mesaj. Europencele din Vest fac treaba nu numai în bordelurile Beneluxului.

Ceea ce vreau să spun este că, de fapt, odată cu garantarea drepturilor minorităților sexuale, Europa de Vest nu s-a prăbușit economic. Nu se trăiește în Vestul Europei într-o Sodoma sau Gomora, în care securitatea, sănătatea și viața indivizilor de rând se află mereu în pericol. Nici copii nu sunt sodomizați în mijlocul străzi și nici nu s-au transformat în monștri. Rata divorțului este similară cu cea din Estul Europei, durata de viață este chiar mai lungă și oameni trăiesc într-o mai mică măsură cu teama existențială pentru ceea ce aduce ziua de mâine. De asemenea, rata natalității este similară cu cea din Est.

Se invocă tot felul de motive pentru ascunderea homosexualilor. mai întâi că nu sunt normali. faza este că homosexualii funcționează normal într-un cadru social: merg la serviciu, își spală mașina, sunt profesori, hoți, prim-miniștri. Că nu pot să procreeze... Asta ar însemna că toți copii înainte de maturitatea sexuală și toate persoanele trecute de capacitatea aceasta nu sunt normale. Că se fut în cur... Doar ei se fut în cur? Cu au Sida. Doar ei ? Un alt argument este "nu doresc să îi văd". Nici eu nu doresc să văd buzate botoxificate la TV, dar uită-te că este plin de ele. Închizi ochii la ceea ce nu dorești să vezi. Că nu știu ce să îi explic copilului. Dacă nu ai puterea de a explica și a oferi educația necesară, îți spun verde îm față că un părinte prea grijuliu: fie consideri că ai făcut un copil tâmpit care nu poate înțelege, fie consideri că ai făcut un papagal care imită tot ceea ce vede la televizor, fie îți este pur și simplu teamă. Vă spun eu: lumea este mult mai vastă decât puteți voi concepe și niciodată, niciunul dintre noi nu va putea găsi explicația perfectă pentru lanțul de evenimente din viață. Apoi, un copil are o putere de judecată pe care unii părinți preferă să o tempereze din dorința de a-și menține mândra autoritate, pentru a administra mai bine educația copilului.

Pe bună dreptate, părinții sunt din ce în ce mai obosiți, alergând între locul de muncă, școală și magazine, stresați de trafic și de gălăgie, probleme financiare. Eu înțeleg că uneori trebuie făcute scurtături și că uneori a anula iluzoriu "existența" cuiva, înseamnă un efort în minus, o explicație mai puțin. Însă, astfel, se anulează și drepturile cuiva. A pune în învisibilitate nu înseamnă nici a rezolva, nici a extermina, înseamnă doar a nega.

*

De ce mi-am pus rochie? Pentru că am avut chef.

Horea Mihai

Articol preluat de pe grupul  Rombel de pe Facebook