MULTUMIM celor care au semnat sau ne-au ajutat sa strangem cele peste 600 de semnaturi, necesare pentru a avea doi reprezentanti Rombel la Congresul Romanilor de pretutindeni, din 24-25 iunie, la Bucuresti. Suntem o echipa si mergem cu dorinta si speranta ca impreuna cu alti delegati din diaspora, sa putem schimba lucruri in bine pentru romanii de aici, dar si de acolo, de acasa... Va reamintim ca, in data de 19 iunie vom organiza o editie speciala a Dialogurilor Rombel, dedicata acestui Congres, impreuna cu Dumitru Chihaia si alti posibili participanti. Vom reveni in zilele urmatoare cu detalii.
O seara frumoasa,

Dorin Fleseriu
Cornel Radu Loghin

(Rombel):  Buna Nicu, si iti multumesc pentru acest interviu pentru Rombel. Ca sa fiu pragmatic, la fel ca initiativa ta, am sa trec direct  la subiect. Noi ne cunoastem de peste 10 ani, insa pentru cititorii care inca nu te stiu, cine esti tu, ce faci, si ce este  i74 ?

(Nicu): Multumesc, Dorin, pentru oportunitatea de a le vorbi romanilor din Belgia despre proiectul nostru. Sunt un roman care munceste aici de 9 ani si traieste in continuare cu gandul la Romania. Ma ocup de relatia dintre Parlamentul European si Congresul Statelor Unite. Iar din 2015 fac parte din comitetul de initiativa i74 - Parlament pentru cetateni.

(Rombel): Cum a aparut idea #i74 si cine o sustine ?

(Nicu):  Ideea a aparut in contextul protestelor impotriva proiectului de la Rosia Montana. Atunci, impreuna cu alti prieteni am vrut sa blocam acest proiect nedrept printr-o initiativa legislativa a cetatenilor. Intre timp insa proiectul a fost blocat la presiunea strazii.

Am revenit insa la ideea initiativei cetatenesti. Am spus: de ce in 25 de ani de democratie nu a existat un grup de cetateni care sa scrie ei insisi o lege, asa cum o permite acest articol 74 al Constitutiei, care a fost si inspiratia pentru numele nostru.

Am format o echipa si ne-am gandit la ce am dori sa schimbam in primul si primul rand. Si am ajuns la concluzia ca regulile jocului sunt cele mai importante - felul in care functioneaza institutiile principale ale democratiei. Parlamentul in primul rand trebuie reformat in sensul transparentei la vot, al responsabilitatii in gestionarea resurselor, al seriozitatii in exercitarea mandatului.

Povestea cea adevarata spune ca, cu ceva vreme in urma, o urgie de foc si para se abatu asupra neamului romanesc. Suflete se stinsera cu zecile, rauri de lacrimi se pornira a curge si potopira zile la rand,  pana azi si in multe ce vor mai veni.
Parinti si-au ingropat copiii, prieteni prietenii, rudele rudele, sau cunostintele, sau pe cineva. Un popor intreg si-a inmormantat tineretea in sfarsit de octombrie 2015.

Pentru unii viata s-a oprit literalmente in loc, altii au uitat sa mai traiasca, altii refuza sa ridice capul din suferinta. Fiecare dupa cum il lasa credinta.

Si mai sunt cei care lupta prin spitale, pe la medici, cu autoritatile. Si cei care-i incurajeaza, cei care-i sustin, cei care nu uita, cei care isi amintesc de durerea lor, a celor ramasi  ''in urma'', care se aduna cu mic cu mare si muta muntii la Bruxelles, pun mana de la mana, fac ce stiu ei mai bine si cum pot mai bine, fiindca ''cei din urma'' merita totul sa fie din nou cei dintai.

Imi miroase a vin fiert cu scortisoara, a churros cu vanilie, a tartiflette si varza cu carnati. Salivez si visez la sarbatori acasa. Strabat aleile pline de « placeri de iarna » cam golute, cam stinghere, si zambesc fericita ca ziua in amiaza mare imi pare ca e mare petrecere. Casc gura la un mos ce canta la tobe, la un altul leganandu-se pe ‘gingalbelz’, un ren pufos scutura naprasnic din capul lui de 6 cm diametru. Citesc toate preturile si toate instructiunile de ‘nu pune laba’ pe etichetele plastificate la taraba si imi rade sufletul ca suntem in prag de Craciun. Lungesc ochii dupa bijuterii din aur ‘rupt din soare’ , le mangai, le cantaresc in palma, imi imaginez o mana de brazilience impletind cu repeziciune inele si cercei si coliere. Visez deja la Carnavalul de la Rio. Mai jos, pestisori de tabla atarna in vant clincaind vesel. Mingi din silicon, lipite cu mana de niste mestesugari zbanghii vor fi ultima gaselnita la moda in cabanutele de targ de iarna din Bruxelles .

Nu mai puţin de 18 grupuri informale din Diaspora românească din Europa au semnat un protest vizavi de gravele defrişări care au loc în pădurile noastre.

"România se află într-un moment de răscruce în privinţa drumului pe care îl va alege. Jaful din pădurile noastre trebuie să înceteze. Factorii de răspundere care nu şi-au facut datoria până acum trebuie să răspundă pentru masacrul asupra pădurilor, Parcurilor Naţionale şi rezervaţiilor.
Românii activi din Diaspora, organizatori ai protestelor din data de 9 mai, atragem atenţia factorilor de decizie politică din ţara noastră asupra faptului că nu mai suntem dispuşi sa tolerăm continuarea jafului din pădurile României, paduri care adăpostesc ultimele fărâme de natură sălbatică şi de padure virgina la nivelul întregii Europe (250 000 ha din totalul de 322 000 de păduri virgine se află în Romania – păduri care adapostesc unele dintre cele mai mari mamifere din toate statele europene la un loc, cu excepţia Rusiei, potrivit EIA şi Greenpeace).
Până acum, mesajele trimise politicienilor au fost ignorate : apelurile micilor întreprinzători care au ramas fără materie primă din cauza cvasi monopolului firmelor austriece Egger, Kronospan şi Schweighofer Holzindustrie şi au fost nevoiţi să-şi inchida portile ( zeci de mii de locuri de munca pierdute în sectorul prelucrarii lemnului, în ultimii 10 ani, conform estimărilor) , apelurile celor rămaşi fără case, după ce acestea au fost luate de viiturile cauzate de defrisarile masive, apelurile biologilor, care au atras atenţia asupra pierderilor incomensurabile pentru fauna şi flora locale, unice în Europa.