Sabina nu implinise inca 13 ani si se gandea sa renunte la scoala. Nu-i mai vedea rostul si-apoi avea destula treaba in gospodarie. Nici nu stie cand a devenit a doua mama pentru cei 5 frati mai mici. Sa faca mancare, curatenia, sa schimbe scutece sau sa legene a invatat de nevoie. Cine s-o faca daca mama era plecata mereu la munca prin sat iar tatal lipsea cu lunile de acasa ?

Pe Andrei din Bacau l-am gasit ghemuit intr-un colt, murdar si flamand. Luase bataie pentru ca inca se mai scapa pe el, desi are 6 ani. De mers la scoala nici nu se pune problema. « N-are acte doamna ! » ne lamureste tatal care nu se poate dezlipi nicio clipa de langa sticla cu tarie…

Elena si Maria locuiesc aproape de Pascani, intr-un sat izolat. Ca sa ajunga la scoala fac naveta 15 km cu trenul dar si pe jos prin noroi, o buna bucata din drum. Se trezesc in fiecare dimineata cu noaptea in cap si se intorc acasa tarziu dupa amiaza, obosite, flamande si uneori bolnave. Se gandesc sa renunte de tot, la ce bun atata osteneala ?

Mirela si Alina sunt premiante dar traiesc intr-o saracie lucie. « Uneori am plecat de acasa fara sosete, alteori am mers pe rand la scoala ca nu mai aveam incaltari. Rechizitele le impartim cum putem. Pana acum ne-am descurcat dar nu stim cat om mai putea »…

Pe Cosmin l-am gasit la stana, ingrijind oile. Desi este in clasa a V-a, nu stie inca sa scrie si sa citeasca. A lipsit mult de la scoala fiind convins ca fara ajutorul lui, oile ar ramane nemulse, flamande si insetate iar familia lui numeroasa n-ar mai avea ce pune a doua zi pe masa. Intrebat ce va face cand va fi mare, raspunde fara ezitare. Plec afara, la munca prin Spania sau Italia, vad eu atunci…

Iata doar 5 din zecile de povesti adevarate pe care le-am auzit pe parcursul a catorva ani de lucru intr-o agentie umanitara. Si astazi cand scriu aceste randuri sunt ochi care ma urmaresc si striga in surdina dupa ajutor. Pentru ca nu poti scapa usor de privirea inocenta, rugatoare, ba chiar sfasietoare a unui copil. Ce vina are el ca s-a nascut intro familie destramata, ca tata bea iar mama se prostituiaza ? Cu ce-a gresit el ca sa fie batut, injurat, infometat, dispretuit si sarac ?

Sunt intrebari retorice pe care ar trebui sa ni le punem si noi, macar din cand in cand. Noi cei mai norocosi, de prin tara sau noi, cei risipiti aiurea prin lume. Desi nu mai sunt de mult o idealista, inca mai cred ca finalul povestilor triste pe care le-am relatat mai sus ar putea fi altul. Uneori diferenta o face un zambet, o incurajare, o portie de hrana, un mic ajutor pentru pasul inainte. Da, inca mai cred ca EDUCATIA poate invinge saracia. De fapt cam asta e sansa acestor copii......

Articol integral: https://rovanova.wordpress.com/2015/08/27/este-mai-ferice-sa-dai-decat-sa-primesti/

Autor: Valeria Roman