- Cum era mama când ai văzut-o ultima dată?

- Nu știu ….


Băiatul se afla prin vecini, la joacă, undeva în satul Focuri, din județul Iași.  Fără să stea pe gânduri, bunica se duce după el. Ține de mână un băiat de 10 ani, cu ochii verzi și cu zâmbetul pe buze. Casa din pământ în care intrăm are 3 camere curate, pentru că bunica ține toată gospodăria. “Atât cât oi putea! Pe ăsta micu l-am crescut de la 8 luni!

Taică-su a murit, maică-sa s-a recăsătorit, are alt copil și … pe dânsul l-a cam uitat. Nu mai vine pe la el! Eu am crescut 7 copii și 6 nepoți. Din puținul meu. Iaca-șa! Cu alocația și oleacă de pensie, am mai muncit cu ziua … E mai bine de un an de când maică-sa n-a dat nici un semn! Nici nu întreabă de maică-sa, că are băiatul 10 ani și mamă-sa nu a dormit cu el o noapte! Niciodată! “

- Ți-e dor de mama? – îl întreb.

- Da.

- Când ți-e dor de mama?

- Nu știu…

- Ce i-ai spune mamei dacă ar veni?

- Nu știu …

- Cum era mama ultima dată când ai văzut-o?

- Nu știu …

Bunica ne arată o poză cu un bebeluș. Atât era de mic atunci când a rămas la mine! Iulian protestează. Nu vrea să-l vedem bebeluș, că … acum s-a făcut mare! “L-am crescut, când cu bine, când cu rău, dar l-am crescut. La grădiniță și la școală nu se duce niciodată fără cămașă albă și e un copil bun. Nu mi-a făcut probleme, învață la școală și e cuminte. “

Liliana Nicolae

Foto: Octavian Cărare

Articol din seria "Copii lasati in urma" - un proiect RomBel pentru reunirea familiilor românilor plecati la munca in străinatate.