“Cine e acela tatăl meu? Eu nu-l cunosc pe tatăl meu!”– așa a zis într-o bună zi Alexandru, un băiețel simpatic, de 7 ani, din satul Focuri, județul Iași. Și a surprins-o pe bunica lui. „Cum adică, măi, nu știi cine e taică-tu? Du-te și dă drumul la internet să vezi cine e taică-tu!”

Alexandru avea 2 ani, când tatăl lui a plecat la muncă, în Italia. Curând, a plecat și mama. Numai că mama a venit de câteva ori pe acasă, așa că o știe cât de cât. Dar de tata ... nu își amintește mai deloc. Vorbesc pe internet și la telefon. Dar ... nu-l știe, așa cum o știe pe bunica și pe cei 4 frați ai lui. De obicei, nu se plânge. Merge la școală, se joacă, face năzbâtii, ca orice copil. Dar, în ziua aceea, a căzut el pe gânduri și a întrebat-o pe bunica, la fel ca un om mare: „Cine e acela tatăl meu?

Eu nu-l cunosc pe tatăl meu!” “ E, cum nu-l cunoști?!” – spune bunica. “Ieri ai vorbit la internet cu el!”

Bunica e plină de viață și veselă. Nepoții o iubesc și se agață de fusta ei, ca puii de cloșcă.  Dar, pentru Alexandru, tata e … tata. Ultima oară, când au vorbit, tata i-a promis că o să vină acasă.  “Sigur!” – zice bunica vorbind cu drag de băiat. “I-ai zis să vină să te vadă că ești mare, la școală, și că ești rău de pozne! Mila de bunica nu o înlocuiește pe cea de mama sau de tata. Și eu le zic: veniți, mă, acasă, că aveți casă, aveți masă, aveți copiii … eu nu știu nimic despre ei, cum se descurcă acolo.

Mai trimit bani acasă și atât! Mama nu s-a plâns niciodată. A plecat liniștită, că a știut cu cine-l lasă. Noroc că și ei mă ascultă și nu-mi ies din cuvânt. Dar când l-am auzit pe ăsta micu întrebând de taică-su, mi s-a rupt inima! “

Liliana Nicolae

Foto: Octavian Cărare

Articol din seria "Copii lasati in urma" - un proiect RomBel pentru reunirea familiilor românilor plecati la munca in străinatate.