Astăzi, invitat la rubrica "Interviurile Rombel" este Horea Mihai, membru și fin observator al comunității românești din Belgia.....


Bună ziua Horea și îți mulțumim că ai acceptat să acorzi, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel– comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

Bună, mulțumesc pentru oportunitate!

RomBel – Ești o prezență «vie» în spatiul virtual (forumuri, grupuri Facebook) al comunității românesti din Belgia. Care crezi că este rolul unei comunități virtuale? Cum poate fi acesta construită? Poate o comunitate virtuală să înlocuiască comunitatea tradițională?

Horea Mihai - Îmi place să mă gândesc la faptul că sunt o prezență consecventă. Partea de vitalitate își găsește actualizarea în relațiile directe cu ceilalți. Din 2007, Rombel a reprezentat atât un portal de informare, platformă de expresie personală, cât și suport fundamental pentru a întâlni alți români. Am stabilit o relație intimă cu Rombel și mereu am fost preocupat de evoluția forumului. Odată cu deschiderea grupului Facebook, Rombel a făcut lucrurile mai facile din punct de vedere "ergonomic"  și mi-a oferit oportunitatea de a da frâu liber gândurilor mele într-un spațiu public.

O comunitate virtuală, fie Rombel, fie oricare alta pornește întotdeauna de la ambiția unei anumite persoane. Valoarea instrumentală constă în a oferi un mijloc informal de informare, spațiu de comunicare sau, pentru cei mai puțin fericiți dintre noi, loc de temperare a frustrărilor. În sens universal, oamenii apelează la anumite servicii deoarece doresc să își satisfacă anumite nevoi. Tot cei care aderă la forumul sau grupul de discuții Rombel, o fac fie din dorința de a comunica sau a se expune într-un fel sau altul, fie din dorința de a avea acces la informații, fie din motive care țin de stabilitatea financiară.  Astfel, o comunitate care poate răspunde necesităților publicului căruia îi este destinată, se construiește, în timp, pe baza unei platforme inteligibile și pe baza participării utilizatorilor săi. Trebuie să aibă un grad ridicat de penetrare în sectorul virtual social și o bună moderare din partea responsabililor.  Făcând o comparație între Grupul Facebook, Forumul Rombel și forumul BelgiaForum, observ că Grupul Facebook a cunoscut o creștere mult mai ridicată de utilizatori activi decât forumul Rombel. Acest lucru se datorează ergonomiei. BelgiaForum, deși are o platformă mai bună decât forumul Rombel și este integrat la Facebook, nu deține acea mână de utilizatori consecvenți care reprezintă "relantiul" oricărei comunități.

Viața noastră nu se derulează doar în spațiu virtual, de aceea mi se pare imposibil să îți derulezi toate activitățile sociale într-un asemenea spațiu. Comunitatea virtuală românească are la bază românismul, sau o sumă de factori culturali, psihologici și morali care ne determină să aderăm unul altuia. Fără activitățile extra-virtuale, comunitatea se reduce la un forum de discuții. Caracterul simbiotic dintre cele două comunități (virtuale și, respeciv, fizice)  duce la menținerea în existență a ambelor. Pentru că nu există o răspândire omogenă a românilor în spațiul geografic Belgian, pentru că nu există un spațiu geografic în Belgia care să aibă o demografie majoritară de etnie română, singurul punct de plecare viabil este comunitatea virtuală. Deși românii se remarcă prin oralitatea lor, există nevoia de activități "fizice" care să îi aduc alături. Etnicitatea are rolul un magnet care ne apropie sau, ne desparte. În trecut existau reuniuni ale românilor prin restaurante. Cu ocazia solstițiului s-a format tradiția Campingului Rombel. Acord importanță acestor evenimente pentru că mă mențin interesat de activitățile virtuale Rombel.

RomBel – Cum vezi comunitatea românească din Belgia? Crezi că noi, românii putem avea o comunitate unită, o comunitate exemplu pentru cei din jur? Sau este o utopie?

Horea Mihai - Comunitatea Românilor este încă în formare. Se încearcă tot felul de pârghii de compactare a ei, în special în Bruxelles.  Cred că în orice om, grup sau nație există potențialitatea de a deveni un model de urmat. Însă trebuie să existe pre-condiții pentru actualizarea acestei potențialități.

Au existat mereu proiecte utopice și chiar Rombel a pornit de un anumit idealism. Dacă adaugăm eforturile de la Radio Arthis și Timpul Românesc aș putea spune că precondițiile pentru o comunitate model au fost create. Lipsesc însă programele sociale vizibile. Chiar și în Belgia există familii de români care trăiesc în condiții mizere. Am fost implicat în câteva rânduri în găzduirea unor români fără adăpost sau să intervin cazuri de prostituție infantilă sau violență în familie. În acest sens am primit ajutorul (și mi s-a cerut intervenția) doar din partea prietenilor flamanzi. Promovarea culturii reprezintă o pârghie, însă există probleme sociale care pot fi administrate de comunitate. Fără promovarea solidarității, proiectul comunității model este utopic.

RomBel – Știu că marea ta pasiune este gradinăritul….care este « infrastructura » de care dispui pentru a te ocupa de această activitate? Ai venit cu această pasiune din Romania sau ai descoperit-o aici, în Belgia?

Horea Mihai - Grădinăritul este una dintre pasiunile mele. Îmi dedic la fel de mult timp călătoriilor, bicicletei, fotografiei, gastronomiei și cuvintelor. Am un balcon de 4 mp și două parcele de pământ de 150 mp fiecare.

Bunicii mei au fost țărani la oraș. Am crescut printre vaci, cai și păsări. Când am început să merg la școală, pe la șapte ani, bunica mi-a alocat o parte de grădină în care puteam să cresc ceea ce doresc. Până să intru la gimnaziu am crescut flori anuale. Apoi ne-am mutat într-un apartament și nu am mai avut asemenea pasiuni. Trăind în Flandra, în centrul Oostende-ului am început să duc lipsă de verdeață și am început să grădinăresc într-o streașină de plastic. Acum cinci ani, într-o dimineață de primăvară am trecut prin piață și am venit acasă cu 2 plase cu panseluțe. Apoi nu m-am mai putut opri. Am crescut pe balcon gladiole, bulbi de primăvară, dovleci, roșii, ardei, castraveți, păstrunjel, fasole, flori de toate felurile. Mă simțeam bine făcând asta și cortina verde îmi oferea iluzia intimității în mijlocul orașului. În Oostende, la fel ca și în alte părți ale Belgiei există grădini comunitare și/sau există posibilitatea de a închiria parcele de teren pentru creșterea legumelor și fructelor. M-am înscris pe o listă de așteptare și un an mai târziu, am primit o parcelă pe care puteam să mă desfășor. Atunci când dorințele depășesc posibilitățile, frustrarea își face loc și am aplicat pentru o a doua parcelă. Cred că germenele grădinăritului a fost sădit de bunica, însă adevărata actualizare a avut loc aici în Belgia.

RomBel – Ce faci cu produsele pe care le obții din grădina proprie?

Horea Mihai - Cresc foarte multe flori. Am o colecție de câteva zeci de soiuri de narcise și câteva lalele. Primăvara deschid porțile și primesc vizitatori. Legumele le folosesc în bucătărie, le conserv sau le deshidratez. În ultimii trei ani am făcut studii comparative cu tomate, ardei, castraveți și vinete. Am crescut peste 200 de varietăți de roșii, de exemplu. Cea mai mare parte a producției este făcută cadou prietenilor sau celor din jur. Cu doi ani în urmă am intrat în contact cu o persoană bolnavă de cancer care mi s-a plâns despre imposibilitatea achiziționării legumelor de calitate și atunci am decis să cresc varietăți de plante care au efecte anti-cancerigene. A fost un succes. Coincidență sau nu, în urma tratamentului alopat și a dietei pe baza legumelor selecționate persoana și-a revenit, în ciuda vârstei înaintate.

RomBel – Citim / auzim zilnic despre imaginea proastă pe care o au românii în lume…Te-ai lovit de această problemă in Belgia sau in timpul excursiilor prin lume?

Horea Mihai - Am fost mereu martorul unor reacții xenofobe cu privire la europenii estici. În special la locul de muncă. Oamenii sunt extrem de receptivi la informațiile șocante din mass-media și își construiesc imaginea despre un o anumită țară în funcție de clișee. Nu am considerat că este rolul meu să re-construiesc opinii. Apoi, nu sunt mândru că sunt român, însă nici nu îmi este rușine. Sunt bucuros de rădăcinile mele, de moștenirea mea culturală, însă nu mă voi bate niciodată cu pumnul în piept. Am fost mereu deschis la noi culturi și obiceiuri, am învățat din ele, însă nu am încercat să mă integrez în ele și nici să mă izolez în românism. Recunosc că m-am simțit adesea jignit și am înghițit în sec. Am reușit totuși să îmi ridic sprânceana scrutinitoare, am înjurat în gând, dar "românește", am zâmbit ipocrit și terapeutic. O singură dată am scos un belgian afară din casă pentru lucruri spuse, care nu erau la locul lor.

RomBel – De ce crezică are nevoie România în această perioadă? Ce poate oferi României diaspora din Belgia?

Horea Mihai - România are nevoie de o revoluție.  Diaspora din Belgia s-a constituit ca urmare a imposibilității României de a oferi o viață cetățenilor săi. Mă îndoiesc că România dispune de structurile administrative și de maturitatea politică necesară unei relații constructive cu Diaspora. Noi suntem cei care trimitem bani acasă, noi suntem cei care nu ne lăsam membri de familie să devină poveri sociale. În ciuda scăderii infuziei de bani în România, contribuția Diasporei limitează incidența criminalității sau morbidității. Totodată noi reprezentăm ambasada culturală. Și apoi, cred că înainte de a întreba "ce poți face tu pentru mine", trebuie să evaluez "ceea ce am făcut eu pentru tine"!

Mulțumesc Horea și iti doresc succes și sănătate!


Pentru RomBel, Cornel Radu-Loghin
Bruxelles, 18 noiembrie 2013