Interviul cu Peter Hurley - « irlandezul din România », autorul cărții « Drumul Crucilor »

Bună ziua domnule Hurley și vă mulțumim că ați acceptat să acordați, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – Sunteți « irlandezul din România », irlandezul ce a decis in 1994 să emigreze și să se stabilească în România, oarecum împotriva curentului de migrație dinspre Est spre Vest…. De ce ați ales România ? Ce învățăminte din experiența dumneavoastră de emigrant credeți că ar fi utile și valabile și pentru românii ce au decis să plece din România, spre Vest…..de exemplu, aici, în Belgia?

Peter Hurley – În vara anului 1993 am ajuns, cu rucsacul, până la Praga.  Aveam 25 de ani… După câteva zile de uimire - un amestec între fascinația provocată de frumusețea Pragăi, și încet-încet un sentiment transmis prin fețele oamenilor pe care i-am vazut acolo, mai ales cei trecuți de 40 de ani - mi-am dat seama că ceva foarte interesant s-a intamplat în partea acesta a Europei.  Uitandu-mă în urmă, cred că am vazut pentru prima dată un ocean despre care nu știam că există, un ocean de omenire, și, stând pe malul lui, am înțeles că trebuie să mă intorc cu prima ocazia să locuiesc în Europa de Est.
Fară să fac nimic în acest sens - (nici nu cred că am verbalizat dorința) - trei luni mai târziu a sunat telefonul, și un fost coleg de serviciu din Irlanda, tot 26 de ani avea si el, mi-a povestit despre România și despre planul lui de a dezvolta o firma de marketing împreună.  Așa că pot să zic că nu eu am ales România.  Îmi aduc aminte……. am răspuns pozitiv la propunerea lui și, când am ajuns acasă, am căutat « unde e România pe hartă și cum arată ». După 20 de ani, mă bucur că a fost să fie România…..  Asa a fost să fie și mă bucur mult.

Cred ca românii sunt asemănatori irlandezilor.  (Nu ma așept ca un irlandez care nu a trăit niciodată în România să zică asta, și nici un român care nu știe ce e Irlanda.  Numai trăind și simțind poți evalua și compara.) Cred că asemănările au de-a face cu un substrat străvechi al omenirii, de înainte de limbile vorbite, frontiere sau vreun concept de naționalism.  Nici irlandezii, nici românii nu au plecat niciodată de acasă ca să înrobească pe cineva. Pur și simplu nu ne stă în fire!  Așa că eram mereu « pacifist », în poziție de apărare.  Așa construiești mecanisme de autoapărare extrem de complexe, chiar frumoase.

Acum câțiva ani, am auzit trei moldoveni, vorbind la un pahar de țuică. Ce spuneau ei m-a trimis cu gândul direct la discuțiile pe care le auzisem în vestul Irlandei. Purtau accentul și înțelepciunea țăranului irlandez. Acesta are un umor aparte, diferit chiar față de restul Irlandei, unde resemnarea, melancolia, rezistența și omenia se întâlnesc. Gândurile sunt aproape cântate, frazele lirice, ca o poezie, rostite spontan.  Brutalizarea, asuprirea noastră comună ne leagă. Toți am suferit o brutalizare într-o direcție sau alta, și cei înrobiti, și cei care au înrobit. Este spiritul omului legat de casă, de familie, de țară, de pământul lui…. omul care tot ce și-a dorit de a lungul timpului a fost să fie lasat în pace!

Același « ADN social », pe care îl simt comun între irlandezi și români, se află la momentul actual în stadii diferite.  Noi am petrecut marea noastră tradegie națională acum 160 de ani, pe când voi, românii, vă trăiți marele exod abia acum. Acum scrieți cartea neamului vostru în lume, sau mai bine spus capitolul « România » în cartea numită « marile diaspore  ale lumii ».  Nimic nu poate opri asta, și nici nu trebuie.  Ba din contră, este o mare șansă pentru România.  Sunteți un neam frumos, prin faptul că ați “plătit polița”, cum se spune.  Și nu numai pentru că așa se zice despre voi în cărti.  Toți românii de astăzi știu la ce mă refer, au trăit (și majoritatea trăiesc în continuare), drama națională de suferință, cu rădacinile ei adânci în comunism și înainte, cu sânge vărsat în 1989, eșecurile de după, corupția și sărăcia de astăzi, și toate acestea construite pe o civilizație profund europeană. Bazați în acestă realitate și cu trecutul recent, dur, aveți termeni de comparație și sunteți pregătiți pentru viitor, indiferent cum va fi acesta.

În același timp, și într-un final poate reușesc să răspund la întrebarea ta……. faptul că sunteți un popor neînțeles este doar o problemă de comunicare, nu de fond.  Mulți am plecat de acasă cu sentimentul de rușine, rușine legată de rădăcinile noastre.  Așa a fost în Irlanda, chiar și până în anii nouăzeci. Rădăcinile voastre puternice sunt de departe cel mai frumos exemplu de tradiție profund europeană pe care o mai avem. Dacă ar fi să vorbesc în limbajul apocaliptic, și o fac doar cu iz metaforic, dacă vine potopul acum peste Europa, am încredere că renașterea europeană autentică va izvorâ din România. Asa că «prețuiți rădăcinile – avem nevoie de ele!».

RomBel – Care sunt momentele în care vă simțiți (încă) străin în România?

Peter Hurley – Când polițistul chiar mă crede că nu mai am niciun ban!

RomBel – Ați scris « Drumul Crucilor » după ce ați străbătut pe jos drumul de la Săpânța la București….. iar în carte descrieți locurile și oamenii pe care i-ați întâlnit în această călătorie-pelerinaj…. Cartea poate fi cumparată și în Bruxelles de la libraria EuropaNova și îi lăsăm pe cei curioși să descopere, din carte, călătoria dumneavoastră….totuți, o întrebare….V-a fost frică vreodată în timpul acestui drum de aproape 700 de kilometri?

Peter Hurley – Nicio clipă.

RomBel – Ați străbătut România în lung și-n lat…de ce v-ați atașat cel mai mult de zona Maramureșului ? Sunt românii de acolo altfel?

Peter Hurley – România e o țară, de fapt un concept, greu de înțeles, greu de cuprins.  (Și aici, bineînțeles, vorbesc despre teritoriul numit România cu toate neamurile și etniile ei.)  E complex.  Fiecare sat are specificul lui, fiecare sat are o poveste de descoperit.

Am rămas impresonat de Maramureș de la prima mea vizită, în 2003.  Atunci am simțit ceva de o valoare inestimabilă.  Am avut o viziune despre o Irlandă apusă de mult, sau care niciodată nu a atins vârful la care se înalță Maramureșul.

Compozitorul irlandez Shaun Davey, când a scris suita de melodii “Vocile din Cimitirul Vesel”, m-a catapultat înapoi acolo, în Maramureș.  Am început să lucrez, prin festivalul pe care l-am inițiat în Săpânța, și încet-încet am început să înțeleg ceva din acestă părticică mică a Romaniei rurale numită Maramureș.  Și, ca un arheolog care a descoperit vârful unei piramide îngropate în nisip, cu cât am săpat, cu atât mi-am dat seama de mărimea și complexitatea ei.

Maramureșenii sunt altfel, cu siguranță. Dar “altfel” găsești peste tot în România!  Sunt 5 milioane de români care locuiesc în zona montană.  Este cea mai mare civilizatie montană din Europa. Pentru mine, Maramureșul este simbolic prin acești oameni.  Întotdeauna moroșenii au fost în linia întâi a apărării României, așa mi s-a spus.  Și cred că în apărarea României de astăzi, tot moroșenii se află în linia intâi!

RomBel – Pe site-ul http://www.traditia.ro/ spuneți : « Există deja un oarecare nivel de conștiință în România în ceea ce privește adevărata valoare a acestei civilizații rurale și rolul ei în identitatea voastră națională, dar acum este în așa de mare pericol, încât mi-e teamă că această conștiință va deveni general acceptată numai după ce va muri, cum s-a întamplat deja în țările vestice, printre care și Irlanda.  România este încă “altfel”, și în acel “altfel” cred că se află adevăratul vostru rol în viitorul Europei. »

Cum credeți că putem păstra această conștiință despre care vorbiți?

Peter Hurley – În primul rând, nu încercând să se reducă ajutorul de stat la cea mai simplă formă de intervenție posibilă. Îmi pare rău că trebuie să vă spun: participăm la o sinucidere asistată a culturii tradiționale românești. Problema e complexă și necesită soluții special concepute să ajute comunitățile rurale, și mai ales satele, ca să găsească o formulă economică de supraviețuire. Nu cred că e acceptabil să ridicăm din umeri și să zicem “asta este globalizarea, n-avem ce face”.  Oare am evoluat atât de puțin în ceea ce privește abilitățile noastre de a ne sculpta viitorul?  Nu cred.  Doar dorință politică nu este.  De doi ani sunt implicat și particip la acțiuni - mai mult sau mai puțin direct - alături de oameni care încercă să ridice problema țărănimii României de azi. Ne dorim să fie un subiect  tratat cu atenție și îtr-o manieră mai conștientă de către formatorii de politici din România.  În ciuda eforturilor și argumentelor aduse de societatea civilă (dacă putem vorbi despre asta în România, deoarece încă nu cred ca putem) care încearcă să abordeze realitatea complexă a țăranilor din România de astăzi, a oamenilor care încearcă să supraviețuiască în zona rurală, să se regăsească chiar și într-o mică măsură, în agenda politică, și nu reușesc.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România se mândrește în discursul său public că în noul PNDR (Program Național de Dezvoltare Rurală) s-a redus complexitatea programului pentru 2014-2020 la 14 măsuri.  Dar “pacientul” moare pentru că nevoile lui sunt mult mai complexe.  De exemplu, organizațiile neguvernamentale preocupate de zona montană a României sunt din ce în ce mai frustrate că nu se dorește la nivelul Minsterului din București să se adopte o strategie pentru zona montană.  Se pare că politicienii nu sunt conștienți că este ultima strigare pentru cea mai mare civilzație montană autentică din Europa. Dezvoltarea rurală ar trebui să fie pe primul loc în Ministerul Agriculturii, nu pe locul doi, iar micul producător ar trebui să fie pe primul loc în dezvoltarea rurală, nu scos din schemă aproape total cum este acum.

RomBel – De ce credeţi că are nevoie România în această perioadă? Ce poate oferi României diaspora din Belgia?

Peter Hurley – Europa nu are o altă Românie!  E singura pe care avem.  Și Bruxelles-ul nu știe cum să prețuiască comorile ei, tocmai pentru că nu mai gasește de mult în statele membre vechi, ce se găsește încă în România.  Realitatea este că Europa are nevoie de o Românie puternică, nu doar de o Românie de 20 de milioane de “consumatori europeni”.  Prea mult s-a plagiat din cărtica standard a Europei pentru “dezvoltarea” României.  România are nevoie de planul României, dacă vrea să fie puternică pentru Europa.

RomBel –  Daca ați fi Președintele sau Prim-Ministrul României care ar fi prima decizie pe care ați lua-o și ați aplica-o?

Peter Hurley – Primul lucru: un subprogram tematic în noul PNDR pentru zona montană a României.  Toți specialiștii în domeniu sunt de acord că 45% din întregul lanț Carpatic, ca suprafață, se află in România, că 63% din populatia Carpatică se află în România adică 5 milioane de oameni.

După asta, în general, știm cu toții că România este de mai mult timp prinsă într-o capcană foarte dăunătoare.  Pe o parte, o mafie – în multiple forme, dar predominant organizată pe linii politice - a preluat controlul a tot ce se poate și se hrăneste din cotizatiile aduse într-un sistem care seamană mai mult cu tributul plătit Pașei în timpul Imperiului Otoman.  Sistemul în care se cotizează pentru ocuparea pozițiilor publice este nociv la extrem. Vedem recentul scandal cu carne expirată comercializată în spitale și supermarketuri, implicând șefia de la Oficiul pentru Protecția Consumatorilor.  E caraghios, nu?  Paraziții se hrănesc din măduva propriei societăți. Provocă două probleme. Prima: lucrurile se fac în România ca să se toace banii, nu ca să aibă impact.  Doi: Ca reacție, marea majoritate a românior – cei care sunt cinstiți – mai ales cei care lucreză în administrație, cuprinși de o « frică » instituțională, s-au văzut nevoiți să construiască un sistem foarte complex de autoapărare, nu ca să oprească corupția – pentru că nu poți opri corupția prin controale – ci ca să nu fie acuzați de complicitate în eventualele scandaluri care izbucnesc. Rezultatul este un exces de zel în complexitatea birocratică care lovește, strangulează, exact chestiunile de care avem cea mai mare nevoie: creativitatea și implicarea civilă.

RomBel – De ce ar trebui un român să citească « Drumul Crucilor »? Dar un străin?

Peter Hurley – Unii cititori mi-au scris că toți românii ar trebui să citească « Drumul Crucilor »! Ce-i drept, cartea e scrisă pentru un motiv anume. Cât reușește, îi las pe alții să aprecieze.  Dar aveți o țară magică. Magia asta vă face speciali. Cred că am surprins o parte din magia asta prin « Drumul Crucilor ». Asa că este o carte de încurajare pentru orice român. Dacă vreți, e o poveste despre cât de magică este țara voastră. Magia nu izvorând dintr-o imaginație bogată venind din Irlanda, ci spusă, cuvânt lângă cuvânt, cum a fost drumul și ce s-a întâmplat. Magia are o partea mistică dar are și o latură logică, și cred că există o explicație logică, de ce România și nu alt loc.  Magia – dacă vreți, Dumnezeu – există peste tot.  Dar unele locuri generează o doză mai mare, prin conjunctura în care s-au născut, prin jertfele pe care le-au numărat, construind o moștenire magică, un “har”…. ar spune probabil un călugăr.

Mai departe, consider România ca pe o operă de artă.  Am auzit la un moment dat că arta nu există fără criticul de artă.  Prin « Drumul Crucilor » am devenit pentru scurt timp critic de artă, opera fiind România, și dacă am facut-o bine, atunci cartea merită citită.

Pentru un străin? Evident e timpul pentru popoarele din Europa, implicit pentru oricine cu rădăcini europene, să înceapă să înțeleagă jertfa României de-a lungul secolelor și polița plătită care merită regăsită în respectul primit. Asta e o poveste lungă. Are de a face cu colonialismul economic în Europa de Est de după 1989, lipsit de compasiune și îngropat în ignoranță. Visez la o zi, și nu prea îndepărtată, când rolul României (adică toți cei care locuiesc pe teritoriul care astăzi se numește România) … când rolul României în formarea Europei de astăzi va fi general recunoscut.

RomBel – Un mesaj de final pentru cititorii Rombel?

Peter Hurley – Să aveți un Paște Fericit!

Vă mulțumim, vă dorim succes, sănătate și vă asteptam în ziua de 26 aprilie 2014 la Bruxelles și a doua zi, pe 27 aprilie, ora 10.00 la Sint Niklaas!

Peter Hurley – Și eu aștept întâlnirile! Mulțumesc, Cornel pentru toată silința și grija pentru mine și publicul nostru.

Pentru RomBel, Cornel Radu-Loghin
Bruxelles /Bucuresti/Dublin - 17 aprilie 2014


Interviul Radio Arthis cu Peter Hurley: http://www.dailymotion.com/playlist/x32sle_radioarthis_arhiva-emisiuni-radio-arthis/1#video=x1rjtr0