Astăzi răspunde intrebărilor RomBel, Ben Mehedin - purtător de cuvânt la Fundația ADEPT Transilvania.

RomBel – Ben, te rog, să ne spui pe scurt cine esti ....

Ben Mehedin - M-am născut într-o familie, care în cele din urmă a întrunit numărul total de șapte copii. Nu prea se vorbea de muncă în familia noastră, dar pot spune că se făcea. Tăticu pleca dimineața devreme și se întorcea seara tîrziu. Mămica robotea toată ziua și adesea ne lua și pe noi la muncile câmpului și ne trezea dimineața devreme. Munca era un mod de-a fi, încât era făcută fără prea multă teorie, cam cum e respirația. Nu se prea știa de evaluare. În rarele momente când stăteam la taclale, tăticu avea tot soiul de povestiri, unele trăite altele imaginate, iar între acestea era una cu doi prieteni, între care unul vînător îi povestea celuilalt: „am mers ieri pe baltă și  să vezi: erau atîtea rațe că nu trebuia decât să fac <<pac și la rucsac >>, <<pac și la rucsac >>, <<pac și la rucsac >>…” cellalt îl întreabă: „măi, dar când mai încărcai?” .... „dar tu crezi că mai aveai timp?” i-a răspuns întîiul.... Cu trecerea timpului și „desăvîrșirea” mea în educația liniară, am înțeles că acest exemplu se referea la evaluare, la „saltul calitativ după acumulările cantitative”, dar la vremea copilăriei îi savuram doar humorul dat de absurdul situației și mă preocupa mai puțin latura pragmatică a relatării.

RomBel - Care este cea mai mare satisfactie a muncii tale?

Ben Mehedin - Când nu ești obișnuit cu exercițiul evaluării, e mai dificil și să identifici ce-i bine, ce nu-i așa bine și care ar fi satisfacțiile muncii; nu înseamnă că ele nu ar există, însă. Una dintre aceste satisfacții este atunci când localnicii, oamenii cu care lucrăm au un câștig de pe urma muncii noastre, fie că sunt mai informați sau că beneficiază de vreun curs de formare sau dacă au norocul să beneficieze de venituri suplimentare de pe urma muncii lor. O altă satisfacție este să vezi cum își schimbă percepția în legătură cu posibilitățile ce se ivesc  - atunci când renunță la fatalism sau neîncredere și acceptă provocările acestor vremuri.

RomBel - Care sunt cele mai mari obstacole sau greutati?/De ce ADEPT?

Ben Mehedin - Dacă există obstacole sau greutăți? Avem noroc să lucrăm în cadrul unei echipe tinere, dinamice și multidisciplinare care nu pune accentul pe probleme, ci ... pe soluții. Totuși nu putem ignora faptul că ne confruntăm cu un sistem, care are la bază „prezumția de vinovăție”, în care trebuie să ne înconjurăm de dovezi că suntem nevinovați, un sistem care pune tot felul de poveri pe umerii oamenilor, cu unic scop parcă, să nu le poată natul duce și pentru aceasta să se simtă vinovat. Și atunci intră în acțiune omenia contra regulă . Adică depinzi de omenia funcționarului din sistem cum este aplicată regula; dacă solicitările tale sunt satisfăcute mai devreme sau mai tîrziu, depinzi de omenia funcționarului dacă vei fi amendat cu suma maximă sau cu mai puțin. Iar acest sistem lasă loc și corupției, înțelegerilor între părți care pot să încalce legea și regula, în detrimentul sau dezavantajul altora. Sistemul acesta în care ne desfășurăm activitatea pare suspendat, între drepturile pe care le aveam în vremea orînduirii comuniste (educație gratuită, asistență medicală, adăpost, ) și responsabilitățile economiei de piață și antreprenoriatului.  Și binențeles că aduce frustrare și indignare adesea. Înțeleg însă că face parte din condiționarea de a fi aici acum și parte din acestea încerc să le folosesc ca pe resurse sau chiar oportunități. Și poate că ce-i foarte important... nu accept NU, ca răspuns la o solicitare. Vreau să știu și de ce?!?

De ce ADEPT Transilvania? Pentru că ADEPT Transilvania oferă un cadru propice atât dezvoltării cât și conservării. Pentru că e nevoie de schimbare în lume, totul supunîndu-se acestei dinamici, dar este nevoie și de păstrarea a ceea ce este bun, valoros. Dar nu schimbare, de dragul schimbării, căci oricum, „acelorași mijloace se supun câte există, și de mii de ani încoace lumea-I veselă și tristă”, ci schimbare atunci cînd e necesară. Iar dacă se poate combina inovarea, cu mijloacele și practicile tradiționale, atunci ADEPT este răspunsul!

Există în firea noastră aceste două tendințe de conservare și schimbare și mă bucură faptul că între toate instituțiile cu care am lucrat, la ADEPT Transilvania găsesc  atât activități de dezvoltare rurală, cât și activități de protecție a naturii și mediului, oferind posibilitatea unei abordări integrate, într-o diversitate care lasă oricărui membru din echipă, spațiu de desfășurare.  Avem activități de educație despre natură și avem activități de inventariere a speciilor, activități de dezvoltare a produselor locale și activități de educație a gustului, activități de lobby și activități de advocacy, vorbim despre turism verde, construim trasee de bicicletă – pe potriva a ceea ce promovăm. Punem în practică politici guvernamentale și europene, iar pe baza informațiilor adunate „de la firul ierbii” propunem schimbarea sau influențarea, în sens pozitiv a acestor politici la nivel regional, național și european. Deci pentru că ADEPT oferă acest cadru, e o plăcere pentru mine să aduc o parte din contribuție la acest important proiect.  Căci după cum spunea maica Tereza: „acțiunile noastre sunt picături într-un ocean, dar dacă am înceta a le face, calitatea apei ar fi alta”.

RomBel - Noi credem ca prin ADEPT salvezi o bucată din Romania. Unde crezi că trebuie să mai crestem ca sa putem raspandi acest mod de activitate?

Ben Mehedin - Cu ADEPT salvăm o bucată de lume? Da! Cel puțin vorbim cu pasiune despre importanța acestei lumi. Eu cred că România este una dintre cele mai frumoase țări din lume. Nu este meritul nostru, noi am fost doar norocoși să ne naștem aici, dar putem să ne facem partea noastră de înțelegere și să devenim părtași la creația lui Dumnezeu. Poate că avem o problemă cu administrarea resurselor, poate că în România dregătorii nu se ridică la înălțimea a ceea ce oferă țara. Este o chestiune de "selfestimă", pe care sperăm că or s-o învețe, căci ei nu sunt parașutați dintr-un alt spațiu, ci sunt dintre noi și tocmai de-aceea cred că e necesară o mai mare implicare a noastră în procesul decizional.


Prin activitățile noastre vrem să protejăm peisaje unice în Europa, împreună cu comunitățile de mici fermieri care le-au creat și menținut. Cred că e nevoie de creșterea numărului celor care înțeleg importanța acestor peisaje și doresc să acționeze astfel încât să păstreze aceste peisaje. E nevoie de masă critică e nevoie de creșterea numărului, dar și de un salt în calitate… E nevoie însă și de o legislație coerentă și de aparatul care să asigure funcționarea regulilor stabilite. De ce spun legislație coerentă? Trebuie consecvență în asigurarea sprijinului pentru fermele mici, este nevoie de concordanță între subvenții, asigurarea condițiilor de consolidare a poziției micului producător, este nevoie de mai mult spațiu de manevră pentru încurajarea initiativei private în producerea hranei și este nevoie de aplicarea principiilor flexibilității, cel puțin la fel, ca în alte țări europene.

Deci ca să conchidem e nevoie de creșterea conștientizării , dar și de creșterea numărului celor care devin conștienți de faptul că suntem parte din natură și nu separați de ea, iar aceste persoane să se poarte ca atare, cu grijă față de ceea ce avem. Pe de altă parte, legiuitorii și autoritățile să înțeleagă și să lucreze în interesul locuitorilor acestor țări și nu de parcă ar face parte dintr-un alt univers.

RomBel - Cum raspund tinerii la proiectele voastre?

Ben Mehedin - Ne bucură să vedem tineri interesați de proiectele noastre… Ba chiar și copiii participă la activități. Îmi amintesc cuvintele fiului meu care a zis în urmă cu vreo șase ani – „îmi plac activitățile acestei Fundații ADEPT”.  Era atunci în clasa a doua și participase cu colegii lui la un proiect de educație a gustului. Tinerii se implică în proiectele noastre fie că e vorba de construcție de trasee de bicicletă, despre proiecte de dezvoltare de produse noi sau de activități educative. Ca orice tînăr din România și ei sunt momiți de mirajele globalizării, lăsîndu-se influențați de promisiunea unui trai relativ ușor, fără un efort substantial. Putem spune însă că Grupul de Acțiune Locală GAL – dealurile Târnavelor a fost înființat cu sprijin masiv din partea ADEPT Transilvania, dar care acum activează pe cont propriu. Doi colegi au început propria afacere, pe baza experienței acumulate, lucrând la Fundația ADEPT.

RomBel – Cine sunt beneficiarii directi si indirecti ai activitatilor desfasurate de ADEPT?

Ben Mehedin - Între beneficiarii muncii noastre sunt mulți cei care au beneficiat de măsurile de agro-mediu. În zona-n care noi ne desfășurăm activitatea, numărul celor care au solicitat plățile acestea din măsura 214 din fostul PNDR este substantial mai ridicat decât cazul zonelor similare de pe cuprinsul patriei. Avem exemple în rîndul acelora cu care mai conlucrăm și colaborăm, beneficiari ai măsurii 112 din fostul Program Național de Dezvoltare Rurală (PNDR). Avem un coleg care a solicitat finanțare prin LEADER pentru construirea unei pensiuni agro-turistice. Un cuplu întors de curînd din Spania ne-au solicitat sprijin, iar acum s-a ivit ocazia ca acest sprijin să se înfăptuiască, deoarece se organizează un curs de „preparare conserve carne și legume”, iar noi aflînd despre aceasta am pus lucrurile cap la cap, căci ADEPT funcționează și ca un punct nodal de acces la informații în acestă rețea globală. Adesea oamenii apelează la noi în diverse situații, ca și cum ADEPT Transilvania reprezintă soluția, oricare ar fi problema cu care se confruntă ei.

RomBel – Ce crezi tu că pot face românii din Belgia și în general românii din diaspora pentru România?

Ben Mehedin - Cred că românii din diaspora îi pot ajuta pe cei de acasă să treacă peste complexul de inferioritate, cum că n-am fi chiar așa neam de soi, iar românii din Belgia pot să-i sprijine pe cei din patrie să înțeleagă mecanismele după care funcționează instituțiile europene, încât aceștia să le poată utiliza la parametrii optimi. Am întîlnit situații în care, autoritățile dau vina pe Bruxelles când iau anumite hotărîri nepopulare, în vreme ce instituțiile europene sunt mai permisive. Eu am avut șansa să vizitez câteva instituții, dar nu toți au parte de astfel de oportunități și-atunci avem nevoie de intermediere și de călăuzire prin hățișurile marii birocrații, iar românii din diaspora pot asista acest proces de „democratizare”.

RomBel - Un mesaj de final de interviu pentru cititorii RomBel....

Ben Mehedin - Știu că nu-i ușor să trăiești în orașul gri, chiar dacă în colecția mea de amintiri unele dintre cele mai frumoase sunt amintiri din Bruxelles. Vă mulțumesc pentru că prin munca voastră nu doar că duceți creativitatea, hărnicia și inteligența românească în capitala Europei Unite, dar și puteți și vă stă în putere să întăriți capacitatea românească astfel încât țara noastră să își ocupe locul potrivit în istorie, pe măsura calităților și sacrificiului românesc, prin care ne-am câștigat dreptul de a păși cu demnitate în orice instituție a lumii, nu doar a Europei! Și mi-am amintit cu ocazia asta de cuvintele lui Constantin Noica: „Va veni un timp, când cel care se va dori salvat întru cultură va trebui să învețe românește”, dar nu pot încheia acest îndemn pentru românii departe de casă, fără câteva versuri din Radu Gyr:

„Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat,
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost când am plecat.”


Și câteva care mi-au activat propria muză:

Și-om fi cu toții iar sub soare,
Cu moșii și strămoșii la un loc,
Ne-om îmbrăca în strai de sărbătoare,
Și ne-om petrece-n cânt și-n joc!


Sănătate și succes Ben în activitatea ta!

Pentru RomBel, Codruța Filip și Cornel Radu-Loghin
Sighișoara / Bruxelles - 7 iunie 2014