În urma petiției care circulă in prezent pe rețelele de socializare, RomBel a rugat-o pe initiatoarea petiției, doamna Lucia Radu să ne dea mai multe detalii despre problema cu care se confruntă și care a determinat-o să initieze această petiție......Am ezitat mult inainte de a scrie acest articol ; eram disperata dupa ce o hotarare judecatoreasca data « in interesul copilului (de 10 luni) » mi-a respins cererea de plecare cu acesta in România si a decis ca, in cazul in care as pleca, copilul sa ramâna la tata.
In cazul ramânerii mele in Belgia, s-a decis ca interesul copilului e sa mearga fortat la cresa cum cere tatal, si nu sa stea acasa cu mine. Si toate acestea nu pentru ca mi s-ar reprosa ca nu sunt o mama buna. Dimpotriva, motivarea hotarârii incepe cu o afirmatie conform careia « calitatile mele de mama nu sunt contestate ». Pur si simplu asa a crezut de cuviinta judecatoarea de la Tribunalul de prima instanta din Bruxelles sa decida, mai precis sa faca un copy paste, la unele pasaje, chiar cuvant cu cuvant, din cererile tatalui.
Destul de repede am inteles ca nu imi puteam permite sa fiu disperata, nu imi puteam permite luxul unei depresii in aceste momente. Atunci am iesit din izolare si am inceput sa fac tot posibilul ca sa nu fiu singura. Primul pas era ca acest caz sa devina cat mai cunoscut in comunitatea româneasca pentru ca aveam si am nevoie să mă simt sustinută, in primul rând de români.
Acest articol este si el tot o informare si o cerere de ajutor adresata românilor.
Destul de repede am inteles ca nu imi puteam permite sa fiu disperata, nu imi puteam permite luxul unei depresii in aceste momente. Atunci am iesit din izolare si am inceput sa fac tot posibilul ca sa nu fiu singura. Primul pas era ca acest caz sa devina cat mai cunoscut in comunitatea româneasca pentru ca aveam si am nevoie să mă simt sustinută, in primul rând de români.
Acest articol este si el tot o informare si o cerere de ajutor adresata românilor.
Nu voi intra in detalii despre neintelegerile cu tatal copilului si despre cum s-a putut ajunge aici. Singurul lucru care merita a fi mentionat este ca in timpul procesului m-a amenintat, chiar in prezenta unui martor, ca va avea castig de cauza datorita relatiilor lui din justitia belgiana. La vremea respectiva am crezut ca e o tactica de intimidare ; acum nu stiu ce sa mai cred.
Oare un judecator care se respecta poate hotari ca nu este in interesul unui sugar sa traiasca cu mama lui in România, pentru ca România este considerata tara de mana a doua ? Un judecator care se respecta poate spune ca interesul copilului este sa mearga la cresa si nu sa stea acasa cu mama lui ? Un judecator care se respecta poate spune ca trebuia sa cer acordul fostului sot daca voiam sa iau concediu parental ca sa stau acasa cu copilul? Si abuzurile nu se opresc aici : judecatoarea ma condamna la o amenda de 500 de euro pe zi platibila tatalui daca nu as respecta hotararea.
Motivarea acestei masuri nu este cum s-ar putea crede faptul ca ar exista antecedente de nerespectare din partea mea, ci faptul ca nu am formulat destule critici la aceasta cerere a domnului ! Evident, nicio masura similara pentru el.
Inca si mai trist din punct de vedere uman este faptul ca functionari ai Comisiei europene, colegi comuni ai mei si ai fostului sot s-au pretat la a da depozitii false impotriva mea. Am ridicat problema inadmisibilitatii acestor probe in instanta, aducand emailuri in care se sustinea exact contrariul fata de ce era scris in depozitii. Insa judecatoarea a hotarat sa le mentina la dosar. Acesta este un alt aspect care imi lasa un gust amar. Un sef de unitate si un director din Comisie se pot cobori la acest nivel, de a da depozitii impotriva unei mame care lupta pentru copilul ei ? Ca sa nu mai vorbim de o secretara care lucreaza in serviciul unde lucrez si eu care a inventat niste acuzatii fanteziste impotriva mea. Chiar facand abstractie de faptul ca s-au facut complici la cererile tatalui si nu s-au gandit nicio clipa la binele unui bebelus, oare s-au gandit vreun moment la atingerea pe care o aduc prin comportarea lor prestigiului institutiei pentru care lucreaza?
Ce se intampla acum ? In urma hotararii bebelusul este luat si noaptea de tata. Este complet bulversat la intoarcere, nu ma mai recunoaste, plange sau are manifestari agresive. Toate acestea pentru ca este prea lunga perioada de « rapire » a sugarului de langa mama, si din mediul lui obisnuit si mai ales luarea lui de catre tata, care pana la 4 luni nu a stiut de el.
Am contactat SOS Enfants de la spitalul Saint Pierre care il va urmari pe micut in urmatoarele luni. In ceea ce priveste inscrierea la cresa, m-am opus. M-a amenintat prin scrisoare oficiala a avocatului ca va executa fortat hotararea, ceea ce ar insemna sa vina cu un executor judecatoresc care sa duca copilul la cresa. Nu stiu daca o va face. Mi-a trimis o factura pentru locul pe care il retinuse si platise la cresa incepand din februarie, desi copilul nu a mers niciodata la cresa si nu i-am cerut eu niciodata sa plateasca un loc la cresa din februarie pana in iunie. Nu am platit, este posibil sa ma dea in judecata si pentru asta. Intre timp am facut apel, iar pe 19 iunie este termen de judecata pentru problema cresei.
Am ajuns intre timp in audienta la consilierul diplomatic al Ministrului belgian al justitiei, care si-a exprimat si el stupoarea fata de o asemenea hotarare. M-a sfatuit de asemenea sa fac plangere impotriva judecatoarei la presedintele Tribunalului de prima instanta si la Consiliul superior al justitiei, ceea ce am facut. Dar chiar daca va fi sanctionata disciplinar aceasta judecatoare, ar fi o plata prea mica pentru cat sufera copilul meu…
Ca sa inchei pe o nota pozitiva, ceea ce m-a impresionat in ultima perioada este sprijinul primit de la comunitatea româneasca, atat de la reprezentantii oficiali (Ambasada, deputati români in Parlamentul european) cat si de la diaspora româneasca din toata Europa, prin mesaje de incurajare, semnarea si distribuirea petitiei.
Situatia mea a demonstrat ca românii pot fi uniti si pot lua pozitie intr-un caz de discriminare a unui compatriot si mai ales pentru binele unui bebelus. As dori deci pe aceasta cale sa le multumesc tuturor pentru sprijin.
Lucia Radu
Oare un judecator care se respecta poate hotari ca nu este in interesul unui sugar sa traiasca cu mama lui in România, pentru ca România este considerata tara de mana a doua ? Un judecator care se respecta poate spune ca interesul copilului este sa mearga la cresa si nu sa stea acasa cu mama lui ? Un judecator care se respecta poate spune ca trebuia sa cer acordul fostului sot daca voiam sa iau concediu parental ca sa stau acasa cu copilul? Si abuzurile nu se opresc aici : judecatoarea ma condamna la o amenda de 500 de euro pe zi platibila tatalui daca nu as respecta hotararea.
Motivarea acestei masuri nu este cum s-ar putea crede faptul ca ar exista antecedente de nerespectare din partea mea, ci faptul ca nu am formulat destule critici la aceasta cerere a domnului ! Evident, nicio masura similara pentru el.
Inca si mai trist din punct de vedere uman este faptul ca functionari ai Comisiei europene, colegi comuni ai mei si ai fostului sot s-au pretat la a da depozitii false impotriva mea. Am ridicat problema inadmisibilitatii acestor probe in instanta, aducand emailuri in care se sustinea exact contrariul fata de ce era scris in depozitii. Insa judecatoarea a hotarat sa le mentina la dosar. Acesta este un alt aspect care imi lasa un gust amar. Un sef de unitate si un director din Comisie se pot cobori la acest nivel, de a da depozitii impotriva unei mame care lupta pentru copilul ei ? Ca sa nu mai vorbim de o secretara care lucreaza in serviciul unde lucrez si eu care a inventat niste acuzatii fanteziste impotriva mea. Chiar facand abstractie de faptul ca s-au facut complici la cererile tatalui si nu s-au gandit nicio clipa la binele unui bebelus, oare s-au gandit vreun moment la atingerea pe care o aduc prin comportarea lor prestigiului institutiei pentru care lucreaza?
Ce se intampla acum ? In urma hotararii bebelusul este luat si noaptea de tata. Este complet bulversat la intoarcere, nu ma mai recunoaste, plange sau are manifestari agresive. Toate acestea pentru ca este prea lunga perioada de « rapire » a sugarului de langa mama, si din mediul lui obisnuit si mai ales luarea lui de catre tata, care pana la 4 luni nu a stiut de el.
Am contactat SOS Enfants de la spitalul Saint Pierre care il va urmari pe micut in urmatoarele luni. In ceea ce priveste inscrierea la cresa, m-am opus. M-a amenintat prin scrisoare oficiala a avocatului ca va executa fortat hotararea, ceea ce ar insemna sa vina cu un executor judecatoresc care sa duca copilul la cresa. Nu stiu daca o va face. Mi-a trimis o factura pentru locul pe care il retinuse si platise la cresa incepand din februarie, desi copilul nu a mers niciodata la cresa si nu i-am cerut eu niciodata sa plateasca un loc la cresa din februarie pana in iunie. Nu am platit, este posibil sa ma dea in judecata si pentru asta. Intre timp am facut apel, iar pe 19 iunie este termen de judecata pentru problema cresei.
Am ajuns intre timp in audienta la consilierul diplomatic al Ministrului belgian al justitiei, care si-a exprimat si el stupoarea fata de o asemenea hotarare. M-a sfatuit de asemenea sa fac plangere impotriva judecatoarei la presedintele Tribunalului de prima instanta si la Consiliul superior al justitiei, ceea ce am facut. Dar chiar daca va fi sanctionata disciplinar aceasta judecatoare, ar fi o plata prea mica pentru cat sufera copilul meu…
Ca sa inchei pe o nota pozitiva, ceea ce m-a impresionat in ultima perioada este sprijinul primit de la comunitatea româneasca, atat de la reprezentantii oficiali (Ambasada, deputati români in Parlamentul european) cat si de la diaspora româneasca din toata Europa, prin mesaje de incurajare, semnarea si distribuirea petitiei.
Situatia mea a demonstrat ca românii pot fi uniti si pot lua pozitie intr-un caz de discriminare a unui compatriot si mai ales pentru binele unui bebelus. As dori deci pe aceasta cale sa le multumesc tuturor pentru sprijin.
Lucia Radu
