Invitatul de astăzi este domnul Adrian Rotaru inițiatorul RomBel Village.Bună ziua domnule Rotaru și vă mulțumim că ați acceptat să acordați, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!
RomBel – Domnule Rotaru, sunteți unul dintre «veteranii» comunității românești din Belgia…. Când ați venit în Belgia și cum ați descrie anii pe care i-ați petrecut aici?
Adrian Rotaru – …mai bine mă intrebați, „cand am fugit din România“… – 1985, sfârșitul „războiului rece“ și zorii „glasnost&perestroika“ …in acea vreme azilul politic era cheia ramânerii in occident ; nu am fost „primit“ cu voioșie de autoritătile belgiene ale vremii, pe scurt și pasional : am fost suspectat de spionaj (eram prea instruit) și expulzat de 14 ori succesiv….. Am avut șansa și datorez verdictul pozitiv al Tribunalului de la Geneva: presei belgiene și la doi oameni „grei ai vremii“, doi agenti de spionaj (sic) : Laslo Havas și lui „nea Ionică“ numele real nu-l dau, din considerație și respect; Laslo nu mai este printre noi- dublu agent, condamnat la moarte in contumacie in Germania…
Am incercat, dupa reabilitarea față de autoritățile belgiene, să-mi continui instruirea in domeniul „marina comercială“, ceea ce facusem in România insă lipsa banilor și situația m-au impins rapid pe piața muncii. In 1987 eram angajat in domeniul hotelier, front desk…singura calificare fiind asigurată de cele trei limbi straine vorbite curent și priceperea dobândită in scoala militară – am lucrat 7 ani in domeniu, in Bruxelles-ul anilor 90.
Bruxelles-ul acelor ani, este uitat azi… un orășel de provincie, cu oameni „din partea locului“ cu cafenele unde se mai vorbea „bruxeller“ cu mici prăvălii de croitorie, delicatese, artizanat… cu oameni frumoși care se plimbau duminica pe Avenue Louise, de plăcere. Se puteau urmări emisiuni in limba valonă …
Românii in Belgia, inainte de 90, erau „rari de tot“, două categorii : cei veniți prin căsătorie și cei „fugiți“ eu făceam parte dintre „cei fugiți“- inca suspectat și urmărit. Securitatea belgiană (au și ei asa ceva!) chiar a incercat să mă recruteze (incepuseră să colaboreze…) n-am zis nici da, nici nu…i-am lăsat in propriile erori, decoperite in 1989 și după…m-am eclipsat. Am colaborat o vreme cu Europa Liberă, participând la emisiunile lui N.C. Munteanu și la „Tinerama“ (cine isi mai aduce aminte !!!).
1989 anul revolutionar… la mine incepuse cu năruirea zidului de la Berlin (orasul meu natal!)… Fiind născut la Berlin, nu departe de rușinosul zid si copilărind acolo – am fost „intors pe dos“ când vedeam cum se năruiește un regim represiv și punitiv, intr-o noapte! Apoi a urmat perioada de „după revoluție“ – deja Belgia dispărea din realitatea mea personală – primul lucru in gând: repatrierea! Am dat buzna la ambasadă, mi-am recăpatat cetațenia confiscată și am incercat să redevin cetățean român in România! Nu a mers. Eram prea „belgian“ pentru cei de acolo…și asa m-am intors in Belgia anilor de inceput 90! Au inceput să se schimbe multe și aici: se creiona viitoarea UE, se demola și construia nebunește (cartierul Place de Luxemburg- un cartier galeș al pictorilor și artistilor). In domeniul serviciilor nu exista șomaj, am părăsit domeniul hotelier și am trecut la transporturi „speciale“ – șofer la CEE (Parlamentul de azi) escorte, misiuni de asistență, etc… se lucra la „foc continuu“ aveam și 14 ore de muncă pe zi – se construia Europa…..
Deja culoarea fostului orașel de provincie devenise potpuriu de culori, se vorbea din ce in ce mai mult pe stradă engleza, germana, italiana, spaniola – Bruxelles se contura drept capitala Statelor Unite ale Europei!
1989 anul revolutionar… la mine incepuse cu năruirea zidului de la Berlin (orasul meu natal!)… Fiind născut la Berlin, nu departe de rușinosul zid si copilărind acolo – am fost „intors pe dos“ când vedeam cum se năruiește un regim represiv și punitiv, intr-o noapte! Apoi a urmat perioada de „după revoluție“ – deja Belgia dispărea din realitatea mea personală – primul lucru in gând: repatrierea! Am dat buzna la ambasadă, mi-am recăpatat cetațenia confiscată și am incercat să redevin cetățean român in România! Nu a mers. Eram prea „belgian“ pentru cei de acolo…și asa m-am intors in Belgia anilor de inceput 90! Au inceput să se schimbe multe și aici: se creiona viitoarea UE, se demola și construia nebunește (cartierul Place de Luxemburg- un cartier galeș al pictorilor și artistilor). In domeniul serviciilor nu exista șomaj, am părăsit domeniul hotelier și am trecut la transporturi „speciale“ – șofer la CEE (Parlamentul de azi) escorte, misiuni de asistență, etc… se lucra la „foc continuu“ aveam și 14 ore de muncă pe zi – se construia Europa…..
Deja culoarea fostului orașel de provincie devenise potpuriu de culori, se vorbea din ce in ce mai mult pe stradă engleza, germana, italiana, spaniola – Bruxelles se contura drept capitala Statelor Unite ale Europei!
Gandul reintoarcerii in România nu mă părăsise – avand ceva curaj și bani, am incercat inca o dată repatrierea, 1998 – dus am fost, inapoi la patrie, după doi ani: inapoi in Belgia! Capitalismul inca se juca cu scamatorii și jonglerii in România! Am mai schimbat domeniul de activitate, marketing in industria de geamuri de mașini…Belgia se schimba uluitor, românii din ce in ce mai mulți, pe stradă, care pe la muncă, care mai turist si „nu prea…“ peisajul realitații belgiene se conforma noilor coordonate – UE cu orice preț, prețul scump și ireversibil: modernism și impersonal, se poate vedea azi cu ochiul liber!Sătul si sufocat de noile premize – plec in Cipru unde lucrez pentru TUI travel – o experiență in plus și placută dealtfel ! Revin, ca de obicei (un obicei deja!) in Belgia, unde deja anii care treceau, apropiau România de o apartenență UE! M-am gandit că este timpul sa „reduc turația“ și să-mi văd de un servici normal și fără excese – m-am intors la foștii mei șefi, unde am fost desemnat cu ceva responsabilitați de asumat… loc unde sunt și in prezent!
Prezentul este la fel de surprinzător pentru mine – avem magazine românești, activități culturale (teatru/concerte) intalniri numeroase…o micro-Romanie - zorii unei comunități inchegate, pozitiv-diversificat-multifuncțional (vezi oferte de servicii) și in definitiv : esența diasporei in inchegarea ei valorică! Totul depinde de consecvența și calitatea intereselor și activitătilor celor ce compun această comunitate – adica noi, cei care suntem acum!
RomBel – Sunteti inițiatorul „RomBel Village“ – Cand și cum v-a venit această idee? Ce se intamplă de fapt la „RomBel Village“?
Adrian Rotaru – Acum 8 ani, tot fiind agățat de forumul RomBel- am inceput să plâng de mila, dorinței românilor: ieșit la iarbă verde cu grătar și muzică! Belgia, in sinea ei, foarte organizată și supercondiționată/disciplinată (vezi Flandra) nu prea oferea asemenea locație – dar, cunoscând „lacurile“ pe care le inconjurasem cu bicicleta cu 15 ani in urmă (era sălbatic…) am zis: acolo este locul- este voie ORICE inclusiv campare salbatică – am inceput sa caut și o dată potrivită (copii/adulți) – n-a fost greu, am intuit solstițiul și primul weekend: am postat la rubrica „Activități“, reacțiile au fost spontane și numeroase, apăruse și formula cort și innoptare… a aparut Eduard (membru Club de Voile) care „ne-a făcut lipeala“ cu cei de la club, care ne primesc in fiecare an de 8 ani incoace !!! Când am văzut primele corturi instalate frumos ca un sătuc – a venit si numele : RomBel Village – un sat RomBel, vremelnic cu „săteni“ toți la fel, indiferent de funcție și rang ,titlu, diplomă…etc : toti la fel pentru două zile-superb de reușit, zic eu !!!
Adrian Rotaru – Acum 8 ani, tot fiind agățat de forumul RomBel- am inceput să plâng de mila, dorinței românilor: ieșit la iarbă verde cu grătar și muzică! Belgia, in sinea ei, foarte organizată și supercondiționată/disciplinată (vezi Flandra) nu prea oferea asemenea locație – dar, cunoscând „lacurile“ pe care le inconjurasem cu bicicleta cu 15 ani in urmă (era sălbatic…) am zis: acolo este locul- este voie ORICE inclusiv campare salbatică – am inceput sa caut și o dată potrivită (copii/adulți) – n-a fost greu, am intuit solstițiul și primul weekend: am postat la rubrica „Activități“, reacțiile au fost spontane și numeroase, apăruse și formula cort și innoptare… a aparut Eduard (membru Club de Voile) care „ne-a făcut lipeala“ cu cei de la club, care ne primesc in fiecare an de 8 ani incoace !!! Când am văzut primele corturi instalate frumos ca un sătuc – a venit si numele : RomBel Village – un sat RomBel, vremelnic cu „săteni“ toți la fel, indiferent de funcție și rang ,titlu, diplomă…etc : toti la fel pentru două zile-superb de reușit, zic eu !!!
Primele ediții, au fost modeste, curioase, pline de noi veniți, pană când deja se putea vorbi de „veterani“, frumos de tot: reușisem să creez o tradiție !!! Am avut și indrăzneala să aduc români din Germania, care au participat de două ori, de fapt oricine este binevenit la RomBel Village!!!
RomBel – V-ați petrecut foarte mult timp pe forumul RomBel, ați încercat să ajuțați prin răspunsurile date acolo sute, poate chiar mii de români să își faca o imagine corectă despre realitățile vieții în Belgia, să depășesca poate momente critice din existenta lor aici.... Cum și de ce ati decis să faceți acest lucru? De ce H2SO4 ? 
Adrian Rotaru – H2SO4, este formula chimică cunoscută de cei ce au avut notă de trecere la chime (cazul meu) și un pseudonim aproape inexistent pe forumuri. Am ezitat intre NaCl (sarea in bucate!!!) și acidul coroziv; am optat pentru ultimul, știind că trebuie sa fiu coroziv și ințepator prin noile rubrici ale forumului ce prindea contur la acea vreme!
Realitățile belgiene, in principiu sunt accesibile oricui, din păcate sau poate o meteahnă veche, indemana noii „expați“ să rezolve mai totul după ureche (via Internet, ce zic unii sau alții) o eroare păguboasă, mai ales pentru cei ce accesează din România… s-au vehiculat și incă se vehiculeaza multe „formule eronate“, se dau verdicte și sfaturi aiuristice și care nu corespund cu „realitatea belgiană“ – am combătut mai mult sau mai puțin politicos aceste „apucături de talcioc“.
Dați-mi voie să afirm că: momentele critice existențiale din Belgia, se trăiesc acum (2014) când: falimentele firmelor constituite in graba și după ureche, asociații (aidantii…)- sunt stranși cu citații și executări. Enorm de multi conaționali rezidenți „contaminați“ cu statutul de independent sunt la limita și la urma urmei, scadența fiscală de tip belgian…cam taie cheful de orice!
Răman pe formula H2SO4, ori de câte ori va apărea cate un fantasm mirobolant cu privire la realitatea belgiană.
RomBel – Care au fost dezamăgirile și/sau bucuriile interacțiunii virtuale cu români din România și Belgia via forumul RomBel?
Adrian Rotaru – Dezamăgirile…le-am și uitat, sau poate nici n-au fost; rămân bucuriile care sunt de fapt noi prietenii (deja de anii buni) noi intalniri, RomBel Village, povești implinite…
Chiar mi-aduc aminte, acum 4 ani am deschis un topic : „ce v-ați dori să găsiți intr-un magazin românesc in Belgia.“ A fost un șir de postări… și după un timp – s-a deschis primul magazin romanesc: Bunicutza !!! - o bucurie, nu?
Cu mulți „useri“ cu care m-am luat in replici efervescente- când ne-am cunoscut in real – am rămas prieteni… ! Deci forumul… nu-i atat de negru pe cât se pare!
RomBel – Citim / auzim zilnic despre imaginea proastă pe care o au românii în lume…V-ați lovit de această problemă în activitatea zilnică?
Adrian Rotaru – Activitatea mea zilnică, exclusiv in domeniul serviciului de utilitate publică mă pune in diverse situații, mă adaptez in funcție de imprejurări, eu fiind greu de reperat (un accent mai degrabă anglo/german) și dispunând de o indemânare facila de a fluctua 3 limbi de circulatie internațională – pot pleda pro sau contra imaginii proaste a expaților români!
Da, suntem inca in colimatorul multor foruri europeene (ceea ce ne intereseză) …facem parte din „clubul UE“ si incă (din pacate) „furăm la cântar“… va trece și asta cu ajutorul noii generații!
RomBel – Cum vedeți comunitatea românească din diaspora? Credeti că noi, românii putem avea o comunitate unită, o comunitate exemplu pentru cei din jur? Sau este o utopie?
Adrian Rotaru – Vremea utopiei, a trecut – cu greu și incet…dar s-a dus – diaspora din Belgia, o văd ca o pâine mare și rotundă la cuptor: a fost mai intai „framântată“ in anii 90-2000 când fiecare incerca cu enorme sacrificii să facă parte din ceva…apoi a venit vremea „dospitului“ toate ingredientele incepeau să devină „un tot“ crescând, incet și sigur ! Vremea coptului in cuptor – o trăim și astăzi, dar a mai ramas ceva esențial: să se faca coaja, coaja aceea de pită ardelenească, ușor arsă și bine inchegată: comunitatea!
RomBel – De ce credeți că are nevoie România în această perioadă? Ce poate oferi României diaspora din Belgia?
Adrian Rotaru – Oare România are nevoie de diaspora- personal eu zic : nu! Această diasporă europeană in plin proces de „coacere“ isi are interese divergente fața de România erodată de stafiile trecutului, de abandonul „căpsunarilor“, de sadismul noilor fanarioți imbrăcați in haine de feudali politici autohtoni, de promiscuitatea unui sistem hibrid și fără o infrastuctură viabilă in coordonate UE (dacă pot spune asa!) – nu, diaspora vrea altceva și nu văd ce ar putea oferi… decat acte de caritate sporadică și atât!
RomBel – Un mesaj de final pentru cititorii Rombel?
Adrian Rotaru - …Hmm, sper să nu fie „final“ mai am ceva de trăit! Pentru cei din cele „două RomBel-uri/Facebook“ – o axiomă extraordinar de utilă in Belgia, traită și aplicată de aproape trei decenii, care mi-a ținut de cald cand a fost mai rău si mi-a făcut bine cand eram incolțit…este extraordinar de simplă și compatibilă cu viața in Belgia : Intotdeauna (in Belgia!!!) să știi tot ce spui, dar să nu spui tot ce știi ! Cu asta v-am zis aproape tot…nu trebuie să spun tot ce știu!
Vă doresc o vară insorită și odihnitoare, după merite !
Iar noi vă dorim sănătate și vânt bun din pupa!
Pentru RomBel, Cornel Radu-Loghin
10 iulie 2014
Realitățile belgiene, in principiu sunt accesibile oricui, din păcate sau poate o meteahnă veche, indemana noii „expați“ să rezolve mai totul după ureche (via Internet, ce zic unii sau alții) o eroare păguboasă, mai ales pentru cei ce accesează din România… s-au vehiculat și incă se vehiculeaza multe „formule eronate“, se dau verdicte și sfaturi aiuristice și care nu corespund cu „realitatea belgiană“ – am combătut mai mult sau mai puțin politicos aceste „apucături de talcioc“.
Dați-mi voie să afirm că: momentele critice existențiale din Belgia, se trăiesc acum (2014) când: falimentele firmelor constituite in graba și după ureche, asociații (aidantii…)- sunt stranși cu citații și executări. Enorm de multi conaționali rezidenți „contaminați“ cu statutul de independent sunt la limita și la urma urmei, scadența fiscală de tip belgian…cam taie cheful de orice!
Răman pe formula H2SO4, ori de câte ori va apărea cate un fantasm mirobolant cu privire la realitatea belgiană.
RomBel – Care au fost dezamăgirile și/sau bucuriile interacțiunii virtuale cu români din România și Belgia via forumul RomBel?
Adrian Rotaru – Dezamăgirile…le-am și uitat, sau poate nici n-au fost; rămân bucuriile care sunt de fapt noi prietenii (deja de anii buni) noi intalniri, RomBel Village, povești implinite…
Chiar mi-aduc aminte, acum 4 ani am deschis un topic : „ce v-ați dori să găsiți intr-un magazin românesc in Belgia.“ A fost un șir de postări… și după un timp – s-a deschis primul magazin romanesc: Bunicutza !!! - o bucurie, nu?
Cu mulți „useri“ cu care m-am luat in replici efervescente- când ne-am cunoscut in real – am rămas prieteni… ! Deci forumul… nu-i atat de negru pe cât se pare!
RomBel – Citim / auzim zilnic despre imaginea proastă pe care o au românii în lume…V-ați lovit de această problemă în activitatea zilnică?
Adrian Rotaru – Activitatea mea zilnică, exclusiv in domeniul serviciului de utilitate publică mă pune in diverse situații, mă adaptez in funcție de imprejurări, eu fiind greu de reperat (un accent mai degrabă anglo/german) și dispunând de o indemânare facila de a fluctua 3 limbi de circulatie internațională – pot pleda pro sau contra imaginii proaste a expaților români!
Da, suntem inca in colimatorul multor foruri europeene (ceea ce ne intereseză) …facem parte din „clubul UE“ si incă (din pacate) „furăm la cântar“… va trece și asta cu ajutorul noii generații!
RomBel – Cum vedeți comunitatea românească din diaspora? Credeti că noi, românii putem avea o comunitate unită, o comunitate exemplu pentru cei din jur? Sau este o utopie?
Adrian Rotaru – Vremea utopiei, a trecut – cu greu și incet…dar s-a dus – diaspora din Belgia, o văd ca o pâine mare și rotundă la cuptor: a fost mai intai „framântată“ in anii 90-2000 când fiecare incerca cu enorme sacrificii să facă parte din ceva…apoi a venit vremea „dospitului“ toate ingredientele incepeau să devină „un tot“ crescând, incet și sigur ! Vremea coptului in cuptor – o trăim și astăzi, dar a mai ramas ceva esențial: să se faca coaja, coaja aceea de pită ardelenească, ușor arsă și bine inchegată: comunitatea!
RomBel – De ce credeți că are nevoie România în această perioadă? Ce poate oferi României diaspora din Belgia?
Adrian Rotaru – Oare România are nevoie de diaspora- personal eu zic : nu! Această diasporă europeană in plin proces de „coacere“ isi are interese divergente fața de România erodată de stafiile trecutului, de abandonul „căpsunarilor“, de sadismul noilor fanarioți imbrăcați in haine de feudali politici autohtoni, de promiscuitatea unui sistem hibrid și fără o infrastuctură viabilă in coordonate UE (dacă pot spune asa!) – nu, diaspora vrea altceva și nu văd ce ar putea oferi… decat acte de caritate sporadică și atât!
RomBel – Un mesaj de final pentru cititorii Rombel?
Adrian Rotaru - …Hmm, sper să nu fie „final“ mai am ceva de trăit! Pentru cei din cele „două RomBel-uri/Facebook“ – o axiomă extraordinar de utilă in Belgia, traită și aplicată de aproape trei decenii, care mi-a ținut de cald cand a fost mai rău si mi-a făcut bine cand eram incolțit…este extraordinar de simplă și compatibilă cu viața in Belgia : Intotdeauna (in Belgia!!!) să știi tot ce spui, dar să nu spui tot ce știi ! Cu asta v-am zis aproape tot…nu trebuie să spun tot ce știu!
Vă doresc o vară insorită și odihnitoare, după merite !
Iar noi vă dorim sănătate și vânt bun din pupa!
Pentru RomBel, Cornel Radu-Loghin
10 iulie 2014
