#Dialogurile_Rombel s-au mutat în mediul online in data de 15 aprilie 2020 cand am avut-o ca invitata pe  Catalina Bejenaru, psiholog si psihoterapeut si careia ii multumim pe aceasta cale  pentru colaborare. Tema dialogului a fost ‹‹ Cum gestionăm anxietatea și starea de panică în această perioadă? ››  si am discutat impreuna despre cum ne adaptam din punct de vedere psihologic, la schimbarile provocate de Coronavirus în viata noastra de zi cu zi. Am abordat în discutii starea de panică, efectele ei asupra corpului; ce putem face si ce nu putem face pentru a ne pastra igiena emotionala, etc...

Catalina Bejenaru  spune : "Pentru noi poate fi un nou început: suntem în perioada Pastelui, poate ca acum, suntem cu totii în perioada în care înnoirea pentru noi poate fi facuta din interior spre exterior, sa ne îmbracam cu haine noi în interiorul nostru, sa ne îmbracam cu calm, sa ne îmbracam cu linitse, sa ne îmbracam cu posibilitatile noastre , doar ale noastre, de adaptare la situatia actuala. Putem fi alaturi de cei dragi în aceste zile cu sufletul, cu gândul si cu iubirea. Si fie ca lumina Învierii sa ne aduca pe toti împreuna" -

Puteti reviziona aici, înregistrarea dialogului online. 

RomBel: Cum gestionăm anxietatea și situația de panică în situații de criză?
Catalina Bejenaru:
Ne confruntăm astăzi cu o problemă majoră, inedită pentru cei mai mulți dintre noi, și anume pandemia de coronavirus (COVID-19). Poate bunicii unora dintre noi își amintesc de o criză asemănătoare, cum ar fi al doilea război mondial sau deportarea.

În aceste zile mediul înconjurător, sigur și previzibil până nu demult, a devenit pentru noi toți o sursă îngrijorătoare de stres. Ne aflăm într-o situație total necunoscută nouă, iar pentru noi necunoscutul poate însemna nesiguranță, panică.

Informațiile pe care le recepționăm din mediul exterior transmit creierului nostru semnale de alarmă care ne indica faptul că nu ne aflăm în siguranță, că suntem în pericol. Ochii noștri văd străzi goale, oameni cu măști, rafturi goale în magazine. Urechile noastre aud mesaje îngrijorătoare transmise de cunoscuți, de persoane dragi ție.

 Iar în situații de pericol activăm acea parte a creierului nostru numită creier reptilian sau creierul primitiv, aflat în partea de sus a gâtului până la baza nasului.  El este responsabil de funcțiile de bază cum ar fi respirația sau clipitul dar și de reacțiile și impulsurile înnăscute, cum ar fi reacția „luptă, fugi sau îngheață” și de emoții puternice, cum ar fi frica și furia.   

 De asemenea atunci când experimentăm situații de stres creierul secretă adrenalină, un hormon de stres cu efect major negativ asupra organismului. Adrenalina face ca sângele să meargă în mod preferențial către membre, către mâini și picioare. Pentru că, nu-i așa? Când suntem în pericol trebuie să fugim sau să ne luptăm. Și astfel energia care alimenta întreg corpul, organele noastre interne, este mobilizată astfel încât corpul să poată să fugă sau să lupte. Ai mai puțină energie în mediul tău intern pentru creșterea și repararea celulelor, pentru construcția la nivel celular, prin urmare mai puțină energie pentru vindecare.

 Asta se întâmplă în organismul nostru când activăm hormonii de stres. Întreg corpul  funcționează pe starea de supraviețuire.

Dr. Joe Dispenza,  licențiat în științe medicale  și cu vaste cercetări în neuroștiințe compară organismul uman aflat în stres cu  o situație în care  am trăi într-o țară în care 98% din resurse sunt folosite pentru apărare și  mai rămân 2% pentru construcția și repararea de drumuri, pentru școli, biblioteci, construcția de locuințe, cultivarea hranei etc. Pe șosele apar gropi care nu sunt reparate, școlile sunt neglijate și prin urmare elevii ajung să învețe mai puțin, nu se mai construiesc locuințe și nu mai este suficientă mâncare pentru populație.

Vi se pare cunoscută situația? Asta se întâmplă la nivel genetic când suntem în stres. Stresul pe termen lung poate fi asociat cu anxietatea, depresia, probleme digestive, pierderea memoriei, insomnie, boli de inimă, cancer, căderea părului…..

Atunci când zilele tale sunt pline de stres, arunci în corpul tău tone de hormoni care te pun pe modul „fugă sau luptă” și toată energia corpului este direcționată spre aceste direcții.

Iar una dintre cele mai importante utilizări ale anergiei din corp o are sistemul imunitar. Și acum să gândim logic: câtă energie, resurse, mai  ai în corp, în situații de stres, pentru a activa sistemul imunitar să facă față unei eventuale agresiuni din exterior, gen coronavirus?

 Hormonii de stres opresc sistemul imunitar. Iar în momentul în care începi să oprești sistemul imunitar, corpul tău va fi lipsit de sistemul de apărare împotriva agresiunilor din exterior. Dacă folosești creierul reptilian care secretă adrenalină și menține organismul în starea de fugă sau luptă, atunci oprești sistemul imunitar și dai ocazia acestor microorganisme să se instaleze în corpul tău.

Când este activat creierul reptilian, gândurile noastre  vin de acolo și nu din zona de calm, de pace, de liniște. Și întreaga noastră zi este contaminată de acele gânduri automate care creează o realitate plină de frici sau lupte. Și acolo unde este atenția ta, acolo este energia ta, acolo este realitatea ta.

Pentru a ieși din reacția de luptă și a fugi este nevoie să activăm extrem de conștient o altă parte a creierului nostru, numită neocortex sau creierul superior. Această parte este mult mai evoluată și complexă. El este responsabil de capacitatea de a lua decizii și de a planifica corect, pentru capacitatea de a controla emoțiile și corpul, pentru empatie, moralitate, înțelegere de sine.

Atunci când activăm neocortexul putem să gândim înainte de a acționa, luăm în calcul consecințele, facem diferența între un comportament sănătos și unul anxios, între prevenție și pericol real.

          Cum activăm neocortexul?

Prin acțiuni și gânduri extrem de conștiente care să ne ancoreze, să ne înrădăcineze în starea de calm, de liniște. Prin activarea resurselor noastre interioare care ne aduc aminte cine suntem, care ne induc starea de siguranță. Și toate acestea ne ajută să confruntăm mai bine problema și efectele inerente ale acesteia.

În stare de echilibru psiho-emoțional percepem corect informația. Nu mai extragem din realitate doar situațiile catastrofice. Nu mai înțelegem situațiile neutre ca fiind periculoase. Nu mai memorăm doar veștile rele.

În stare de echilibru alegem noi informația. Mediul online poate fi inundat de „știri bombă”, de păreri personale a unor oameni „de bine care vor să ajute”. Ca măsură de protecție psiho-emoțională, vă recomand să vă feriți de efectul hipnotic și panicard al știrilor TV. Alegeți un interval clar de timp acordat lor, nu toată ziua. Alegeți voi știrile și să nu lăsați știrile să vă aleagă pe voi. Alegeți să aveți controlul  asupra vieții voastre,

Schimbările majore din viața noastră, din rutina zilnică ne pot crea o stare de nesiguranță, o senzație de pericol iminent.  Poate considerăm că am pierdut controlul, că plutim în derivă fără un scop, că nu mai suntem noi stăpânii vieților noastre.

Un pas foarte important în această situație îl reprezintă conformarea, adică să ai multă voință și puterea de a te adapta inteligent la ceea ce se întâmplă .           A te adapta inteligent înseamnă să ai gânduri noi, acțiuni noi, comportamente noi, alegeri noi, adaptate la o situație nouă pe care n-ai mai trăit-o niciodată.

Stă în puterea noastră să avem grijă de corpul nostru fizic prin igiena strictă a mâinilor, nu atingem alte persoane, cu excepția celor din locuința noastră, evităm zonele aglomerate și toate celelalte măsuri de care sunt convinsă că le auziți sau le citiți.

De noi depinde să avem grijă de igiena noastră emoțională prin grija față de noi în primul rând. Pentru a-i putea ajuta pe ceilalți, noi trebuie să fim bine. Să ne punem nouă prima dată masca de oxigen și apoi să îi salvăm pe ceilalți. Alegem să fim responsabili și conștienți pentru a ne gestiona propriile emoții.

 Pentru activarea stării de bine putem alege conștient să facem activități care produc endorfine. Să facem exerciții fizice, să ascultăm o muzică care ne place, să dansăm sau să învățăm să dansăm, să vizionăm un film sau un serial preferat care poate din lipsă de timp le-am tot amânat, să muncim în grădină, să ne jucăm cu copiii.

Lipsa contactului fizic, al îmbrățișărilor, cu care am fost atât de familiarizați până acum, care până acum au fost spontane și naturale, au dispărut odată cu această nouă etapă în care ne aflăm. Dar iubirea față de cei dragi poate fi manifestată într-o multitudine de forme. Putem menține plin rezervorul iubirii prin cuvinte de încurajare pe care le comunicăm online, putem acorda mai mult timp discuțiilor telefonice cu cei aflați departe de noi, putem face daruri sau servicii care să bucure și să producă o stare de bine, sentimentul de „împreună”.

Avem nevoie de structurarea zilei, de un program previzibil. Structurarea ne  conferă siguranță, previzibilitate, familiar.

Atunci când facem un program zilnic este indicat să luăm în calcul toate dimensiunile umane și anume: să facem ceva în fiecare zi pentru corpul nostru exerciții de respirație profundă sau exerciții fizice, să facem ceva pentru mintea noastră-un joc pentru minte care să îl provoace la nivel cognitiv- sudoku, rebus, puzzle. Să facem ceva la nivel emoțional- să identificăm măcar un motiv care să ne aducă bucurie recunoștință, mai ales că este dovedit științific că recunoștința activează și întărește sistemul imunitar. Să facem ceva în  dimensiunea relațională- să luăm  legătura cu prietenii sau familia. Să facem ceva cu mediul în care trăim- să găsim metode creative să ne aranjăm spațiul în care ne petrecem timpul să îl facem prietenos, accesibil. Să facem ceva pentru dimensiunea profesională, indiferent dacă mai lucrăm sau nu. Să facem ceva pentru dimensiunea spirituală la nivel de familie- o rugăciune împreună.

Despre Catalina Bejenaru 
Catalina Bejenaru este 

  • Psiholog – psihoterapeut  integrativ cu drept de liberă practică în Belgia și România.
  • Membru al  Comisiei Psihologilor din Belgia si Romania,
  • membru al Asociației Române si Europene de Psihoterapie Integrativa

    Ca psihoterapeut integrativ lucreaza cu:
    • persoane care se confruntă cu anumite probleme emoționale ce au ecou în corpul fizic; dificultăți de relaționare, care au suferit diferite traume și nu au găsit soluția optimă pentru a le depăși.
    • persoane care se confruntă cu probleme în relația de cuplu, probleme de comportament, dificultăți de relaționare

      Mai  multe detalii pe site-ul ei https://www.catalinabejenaru.eu/