“Îmi doresc să fiu fericit!”
Foarte frumos, îmi spun la auzul acestei exclamaţii.
« Şi cum arată fericirea ? Cu ce se aseamănă ? Descrie-mi-o, să mă bucur împreună cu tine de fericirea ta ! »
Mă privi o secundă, lăsă ochii în pământ şi îmi şopti încurcat : « Nu ştiu… Cred că e… »

Fericirea este :
o cacofonie de claxoane pe arterele supraîncărcate ale capitalei Europei, când camioane bulgăreşti îşi croiesc drum printre benzile demarcate, trei deodată, ca să poată s-o ia la stânga ; când un motociclist temerar face slalom între maşinile congestionate de-a lungul şoselei ; când un taxi negru, fioros bolid împotmolit, cu avariile ticăind, îţi taie faţa şi-ţi face un semn obscen în oglinda retrovizoare fiindcă ai avut nesimţirea să îţi cumperi o maşină break şi nu un Smart şi deci nu are suficient loc să iasă pe banda de urgenţă şi din pricina ta va întârzia la aeroport ; când te uiţi la ceas şi pufăi a disperare că ai să ratezi din nou la şedinţa, când înjuri cu patos echipa care a planificat faimoasa reuniune fără să ia în considerare traficul la ore de vârf, când primeşti un telefon de la şcoală că ‘cel mic’ a căzut şi şi-a spart buza, ; când n-o poţi lua nici înainte, dar nici înapoi ; când pui frână cu disperare tocmai când sperai să se fi degajat traseul ; când cel din spate îţi face nervos semn cu faza lungă cât eşti de netot, cu întrebarea întipărită pe buze : « cin’ ţi-a mai dat şi ţie carnetu’ ?! » ; când baţi darabana nervos în volan, bei o gură din cafeaua pregătită cu grijă dinainte de purgatoriul dimineţii.
De curând, filiala PNL Belgia a demarat, la nivel naţional, o campanie concepută şi lansată iniţial la Bucureşti. Este vorba despre o campanie de strângere de semnături pentru demisia lui Victor Ponta.

Am profitat de lansarea acestei campanii pentru a afla mai multe despre noua filialală a PNL din Belgia, despre ce işi doreşte această filială să ofere, să transmită şi să construiască impreună şi pentru românii din Belgia. A avut amabilitatea să ne dea toate detaliile doamna Ana Serban, co-preşedinte PNL Belgia.

RomBel - Vă rugăm să ne spuneţi, pentru început, câteva detalii despre campania de strângere de semnături pentru demisia lui Victor Ponta.

Ana Serban - In primul rând vă muţumim pentru oportunitatea pe care ne-o oferiţi. O comunitate atât de coagulată şi de prezentă la nivelul diasporei belgiene precum Rombel este în mod cert unul din cele mai preţioase ajutoare pe care filiala noastra le poate primi, ţinând cont că, cu ajutorul dumneavoastră, mesajul nostru va ajunge şi la cei care nu ştiu încă de existenţa noastră.

Campania « Tu decizi ! Demite-l pe Ponta ! » a fost iniţiată la Bucureşti de conducerea PNL şi se doreşte a fi o moţiune de cenzură a cetăţenilor. România are nevoie de un premier legitim care ştie să se retraga atunci cand imaginea sa şifonată afectează imaginea României. Tara noastră are nevoie de un premier care respectă atât cetaţenii care trăiesc pe teritoriul României, dar şi pe acei cetaţeni care au ales, într-un moment sau altul, să ofere o viaţă mai bună copiilor şi familiilor lor, pe alte meleaguri. Si ei sunt tot români şi s-ar întoarce acasă oricând dacă ar avea siguranţa că se întorc la o viaţă mai bună!

Ca atare, această campanie se desfaşoară, începând de săptămâna trecută, atât pe internet unde am creat un eveniment facebook special (https://www.facebook.com/events/1609956105957170) cât şi la sediul PNL Belgia (Rue Marteau, nr.3, Bruxelles) miercuri între orele 11h00-14h00 şi vineri între orele 16h30-19h30. Cine doreşte să se alăture campaniei cu o semnătura o poate face virtual (cu un like în cadrul evenimentului facebook), dar şi mai bine o poate face cu o semnătura, la sediu. Cine doreşte să se implice mai mult poate solicita liste şi poate strânge semnături. Aceste semnături se pot depune ulterior la sediu sau se pot trimite scanate pe email : .

RomBel - Filiala PNL Blegia a fost inaugurată de curand. Cum a apărut această filială?

Ana Serban - Momentul a fost proprice şi « autorii » sunt tot românii din diaspora. In noiembrie, la alegerile prezidenţiale, românii în general şi românii din diaspora în special au demonstrat că işi doresc o schimbare fundamentală a modului în care se face politica, că îşi doresc o altfel de Românie. Diaspora a demonstrat, mai mult ca niciodată, că se poate mobiliza, că poate fi unită într-un țel comun și în primul rând că nu este indiferentă la ce se întâmplă în țară. Diaspora a arătat că are un rol extrem de important și un cuvânt de spus atunci când vine vorba de România. Diaspora nu a uitat de România. Cu totii avem în țară părinți, bunici și prieteni de a căror soartă ne pasă.

Ȋmi amintesc că aveam vreo 9 ani atunci când mi-am spus că într-o zi voi deveni “profă” de engleză. Mi-am văzut visul cu ochii şi chiar l-am trăit vreme de 4 ani până în ziua în care a trebuit să fac o alegere importantă: cariera sau suflet. Am ales sufletul. El m-a purtat spre Belgia, pe 21 iunie 2004.

Vreme de un an m-am luptat cu demoni, vizibili şi invizibili în noua mea « patrie ». Cu toate că eram iubită şi aceasta ar fi trebuit să fie aventura vieţii mele, primul an printre străini, fără mama, fără prieteni, fără nimic « al meu » într-o lume care nu vorbeşte limba ta, care serveşte prânzul la ora 12 fix – pentru că aşa se face, nu pentru că ţi-e foame – care se crispează când aude cuvântul « român », anul 2004 rămâne marcat de o adâncă şi hidoasă depresie. Ȋi sunt recunoscătoare soţului meu că nu a cedat psihic torturii emoţionale la care îl supuneam.

Ȋmi amintesc că sosisem de vreo 3 săptămâni pe meleaguri belgiene şi că m-am prezentat la un birou de Interim (birou de intermediere temporară pe piaţa muncii) din inima Bruxelles-ului. Eram pregătită să mă avânt în necunoscut, cu nişte aripi mari de vultur larg deschise. M-am prezentat mândră în engleză şi le-am spus : « Vreau să muncesc ! » Doamna de la ghişeu a ridicat într-un final ochii spre mine şi m-a întrebat pe un ton plictisit : « Vorbeşti flamanda ? Să mai treci pe-aici când o s-o ştii ». Vorba ceea, m-am dus cal, am venit măgar. Flamandă? Păcatele mele, abia ce mă dumirisem şi eu în cele 3 săptămâni de şedere că în Belgia există 3 limbi naţionale, iar flamanda sigur nu era în topul preferinţelor mele.

RomBel - In data de 1 martie, cu ocazia "Targului Martisorului" de la Kasteel Flora am avut surpriza sa o descoperim pe Mariana Preda, o tanara si talentata romanca..... Mariana, te rugam, pentru cititorii RomBel sa ne spui pentru inceput cum si cand ai decis sa urmezi o cariera artistica.

Mariana Preda: Parintii mei iubeau si iubesc tare mult folclorul in special mama. Si asa la varsta de 10 ani am decis sa merg la liceul de muzica din Targoviste si sa studiez canto popular, dar cum nu se putea studia canto pana la varsta de 15 ani, am ales un instrument - naiul. Cu timpul m-am indragostit de sunetul acestuia si invatand dupa metoda maestrului Zamfir, mi-am dorit tare mult sa ajung un artist ai naiului. Diferite competitii, festivaluri, spectacole, si emisiuni m-au facut sa imi doresc si mai mult sa devin un artist cunoscut. Iar mai tarziu am decis ca vreau sa fac naiul cunoscut la nivel international , si bineinteles abordand si alte genuri muzicale.

RomBel - In prezent studiezi la Amsterdam... de ce tocmai acolo? Cum este viata in strainatate?

Mariana Preda: Da, studiez la conservatorul din Amsterdam si imi place aici, chiar daca de multe ori ei nu te inteleg pe tine si tu pe ei :). Insa am hotarat acest lucru acum doi ani dupa terminarea liceului, si cred ca daca vrei sa faci ceva frumos la nivel international, trebuie sa studiezi in strainatate, sa iesi un pic din zona ta de comfort si sa te descurci, altfel nu vei reusi mai nimic in viata daca stai acasa si nu te lupti pentru visele tale. Aici in Amsterdam este singura catedra de nai in afara de Bucuresti si Chisinau si este bine pentru ca inveti atat muzica clasica cat si arta contemporana dar si alte genuri: pop/jazz. Si in plus, faptul ca majoritatea studentilor sunt straini, te face mai constient de faptul ca trebuie sa faci ceva si sa ajungi un om mare, si cu aceasta ambitie inveti sa traiesti zilnic si iti dai seama ca nu esti singurul. Viata in strainatate te invata sa fi responsabil, sa iti pui ordine in ganduri, sa nu pierzi vremea facand lucruri de nimic, pentru ca tu ai plecat peste hotare cu un scop si oricare ar fi el, trebuie sa lupti.  Pentru mine, este inca dificil, pentru ca naiul este un instrument folcloric si in momentul in care iti doresti sa faci ceva diferit , ai tot felul de incercari. De aceea pe langa nai, cant muzica usoara cu vocea, compun atat muzica de film cat si muzica pop pentru nai si voce si cat de cat ma descurc si la pian.

Invitatul RomBel este astăzi domnul George Mihai Matei, Director General Maty Express.

O companie româneacă cu tradiṭie, dezvoltată iniṭial ca afacere de familie, Maty Express intră pe piaṭa din Belgia din această primăvară. Fiind poziṭionată pe curierat internaṭional în urmă cu 20 de ani, odată cu valurile românilor plecaṭi să muncească în Europa, Maty Express a evoluat organic, treptat ṣi simultan cu nevoile de curierat manifestate de compatrioṭii noṣtri din Spania.

Deṣi piaṭa principală este cea a românilor din Spania, în ultimii doi ani, Maty Express a investit masiv în infrastructură ṣi imagine pentru a extinde serviciile de curierat ṣi în celelalte ṭări în care avem comunităṭi importante de români. Astfel, primul trimestru al anului 2015 îl reprezintă introducerea serviciilor de curierat pentru comunitatea noastră din Belgia.

RomBel: Buna ziua, domnule Matei, aṣ începe cu o întrebare mai generală – de ce aṭi ales să vă extindeṭi pe piaṭa din Belgia?

George Matei: Bună ziua, vă mulṭumesc în primul rând pentru atenṭia RomBel fata de ce se intâmpla in comunitatea româneasca din Belgia. Aṣ răspunde întrebării dumneavostra pornind de la un alt aspect care este grăitor pentru noi toṭi. În cei 20 de ani de când activăm pe piaṭa de curierat internaṭional, una dintre caracteristicile majore ale comunităṭilor româneṣti este dezvoltarea rapidă, uṣurinṭa în adaptabilitate ṣi necesitatea de a fi în legătură cât mai strânsă cu cei de-acasă.

Poate este o caracteristică a noastră, a românilor, însă pot să vă spun cu certitudine că familia dar ṣi ṭara ca atare - România, aṣa cum este încă ṭara noastră, cu bune ṣi cu rele, reprezintă pilonii centrali ai comunităṭilor de români oriunde s-ar afla. Fix din această pricină, având experienṭa unei pieṭe în care comunitatea noastră a contribuit masiv la PIB – Spania (în ciuda lipsei de reprezentare ṣi de protecṭie a României ṣi românilor dincolo de hotare), am decis, încă din 2014, să ne orientăm atenṭia către compatrioṭii noṣtri din Belgia care, aṣa cum vedem, sunt foarte frumos organizati în jurul unei comunităṭi omogene ṣi foarte harnice.


Din acest motiv considerăm că este extrem de oportun să punem la dispoziṭie serviciile noastre comunităṭii de români din Belgia oferindu-le accesul la serviciile de curierat Maty Express.

Românul s-a născut poet. Însă poezia nu e doar o înșiruire de cuvinte care rimează între ele. Poezia este o înșiruire de sentimente și de trăiri care nu mai încap în suflet și care ies, ajutate de o limbă bogată, așa cum e Limba Română, prin cuvinte alese cu greu și care doar încearcă să expună ceea ce poetul simte. Însă tocmai bogăția limbii noastre face ca, de multe ori, cititorul să înțeleagă diferit poezia față de cum a intenționat-o autorul, tocmai pentru că nici sufletele noastre nu sunt la fel. Prin asta se face diferența dintre rimele uzuale, banale chiar, și poeții care își pun sufletul în rimele unor cântări lăuntrice la care cu greu putem ajunge. Iar când un poet reușește să trezească ceva în sufletul tău, e cu siguranță un om care, înainte de a căuta rime, caută sentimente cărora să le închine ode.

Astăzi, chiar despre asta vreau să vă vorbesc. Am avut plăcerea să cunosc personal pe poeta Maria Roibu, și dincolo de toată biografia, dincolo de orice relatare rece a vieții ei, am avut bucuria de a cunoaște un om –  cu trăirile lui, cu visele și cu părerile lui. Așa că nu am ezitat și am pus întrebările care mă frământau, întrebări care s-au concretizat în interviul care îl prezint astăzi. Am spus mereu, sunt un om curios, și sunt un om care fură din experiența altora, care caută răspunsurile dincolo de ceea ce îmi arăți fățiș. Astfel am reușit să înțeleg că sufletul unui poet, cel care îl găsești printre rime, nu e același cu care se lasă văzut în fața oamenilor în rutina zilnică, ceea ce îi face să fie niște caractere complexe, greu de caracterizat și pe care poți să le descoperi doar citindu-i, vorbind cu ei, arătându-le că ești demn de a ajunge acolo unde doar poezia lor poate. Asta am învățat eu din experiența aceasta, și, după puterile mele, am încercat să pun întrebările potrivite, pentru ca și voi să înțelegeți ceea ce eu am văzut.

Cine este Maria Roibu și de ce scrie?

Chiar așa…cine sunt eu ? Asta-i una dintre întrebările de care fug mereu.. Nu știu dacă mă cunosc atât de bine încât să pot răspunde, însă mă voi strădui. Cred că sunt un om plin, plin de trăiri explozive, un om care nu se complace în a exista, care nu face compromisuri, care vrea totul sau nimic, un om pentru care nu există gri, ci doar alb sau negru. Sunt fiica unei mame, sora unui singur frate și femeia unui singur bărbat. Am tipărit în retina timpului meu, principii și valori morale de la care nu mă abat nici dacă aș fi pusă pe rug. Intodeauna m-am ghidat după principiul celor două elemente Yin și Yang, care își au originea în filozofia și metafizica chineză și care reprezintă modalitatea de a înțelege și a cunoaște existența, căci orice fenomen sau lucru din Univers are două aspecte, unul Yin și unul Yang, opuse, dar în același timp interdependente transformându-se unul pe celălalt. Pentru mine, aceasta este legea generală a modului în care lumea este alcătuită.

Invitata RomBel este astăzi Larissa Tirle, initiatoarea acțiunii «Unite in Good».

Bună ziua Larissa și iți mulțumim că ai acceptat să acorzi, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – Te rugăm pentru început să ne descrii conceptul Unite in Good, cui se adresează această acțiune  și cum pot contribui românii din Belgia la reușita acesteia?

Larissa Tirle – Cu cea mai mare placere. Unite In Good este o pagina Facebook care are ca scop de a uni persoanele care vor sa ajute pe cei nevoiasi de acasa. Ceea ce Unite In Good aduce in plus fata de alte asociatii  sau organizatii existente este ca nu se vrea a fi o actiune punctuala ci dimpotriva are intentia de a fi un INTERMEDIAR pentru toate organizatiile non guvernamentale, asociatiile sau persoane fizice care vor sa ajute, fiecare dupa propriile posibilitati. Ajutorul acordat de fiecare poate consta de exemplu in donatii, transport, ori prin disponibilitatea de a fii amabasador Unite In Good. Cu toate acestea orice tip de ajutor este mai mult decat bine venit, de exemplu am fost contactati de o persoana care s-a oferit de a se ocupa de partea grafica a paginii Facebook.

Deoarece de prea multe ori nu avem ocazia sa vedem la cine ajunge ajuorul acordat, modul prin care functioneaza acest proiect este de a documenta tot ceea ce facem cu poze pentru ca mai apoi sa le impartasim cu toata comunitatea Unite In Good. Aceasta modalitate ofera transparenta proiectului si ne ofera tuturor  posibilitatea de a ne bucura de reactia celor ca primesc donatiile. Din cauza stilului de viata si distantei nu avem ocazia sa mergem personal la cei nevoiasi desi multi dentre noi am dori sa o facem. Tocmai din acest motiv, pagina noastra  are ca scop sa ne ofere aceasta placere cu un minim de efort.