Românul s-a născut poet. Însă poezia nu e doar o înșiruire de cuvinte care rimează între ele. Poezia este o înșiruire de sentimente și de trăiri care nu mai încap în suflet și care ies, ajutate de o limbă bogată, așa cum e Limba Română, prin cuvinte alese cu greu și care doar încearcă să expună ceea ce poetul simte. Însă tocmai bogăția limbii noastre face ca, de multe ori, cititorul să înțeleagă diferit poezia față de cum a intenționat-o autorul, tocmai pentru că nici sufletele noastre nu sunt la fel. Prin asta se face diferența dintre rimele uzuale, banale chiar, și poeții care își pun sufletul în rimele unor cântări lăuntrice la care cu greu putem ajunge. Iar când un poet reușește să trezească ceva în sufletul tău, e cu siguranță un om care, înainte de a căuta rime, caută sentimente cărora să le închine ode.

Astăzi, chiar despre asta vreau să vă vorbesc. Am avut plăcerea să cunosc personal pe poeta Maria Roibu, și dincolo de toată biografia, dincolo de orice relatare rece a vieții ei, am avut bucuria de a cunoaște un om –  cu trăirile lui, cu visele și cu părerile lui. Așa că nu am ezitat și am pus întrebările care mă frământau, întrebări care s-au concretizat în interviul care îl prezint astăzi. Am spus mereu, sunt un om curios, și sunt un om care fură din experiența altora, care caută răspunsurile dincolo de ceea ce îmi arăți fățiș. Astfel am reușit să înțeleg că sufletul unui poet, cel care îl găsești printre rime, nu e același cu care se lasă văzut în fața oamenilor în rutina zilnică, ceea ce îi face să fie niște caractere complexe, greu de caracterizat și pe care poți să le descoperi doar citindu-i, vorbind cu ei, arătându-le că ești demn de a ajunge acolo unde doar poezia lor poate. Asta am învățat eu din experiența aceasta, și, după puterile mele, am încercat să pun întrebările potrivite, pentru ca și voi să înțelegeți ceea ce eu am văzut.

Cine este Maria Roibu și de ce scrie?

Chiar așa…cine sunt eu ? Asta-i una dintre întrebările de care fug mereu.. Nu știu dacă mă cunosc atât de bine încât să pot răspunde, însă mă voi strădui. Cred că sunt un om plin, plin de trăiri explozive, un om care nu se complace în a exista, care nu face compromisuri, care vrea totul sau nimic, un om pentru care nu există gri, ci doar alb sau negru. Sunt fiica unei mame, sora unui singur frate și femeia unui singur bărbat. Am tipărit în retina timpului meu, principii și valori morale de la care nu mă abat nici dacă aș fi pusă pe rug. Intodeauna m-am ghidat după principiul celor două elemente Yin și Yang, care își au originea în filozofia și metafizica chineză și care reprezintă modalitatea de a înțelege și a cunoaște existența, căci orice fenomen sau lucru din Univers are două aspecte, unul Yin și unul Yang, opuse, dar în același timp interdependente transformându-se unul pe celălalt. Pentru mine, aceasta este legea generală a modului în care lumea este alcătuită.

Invitata RomBel este astăzi Larissa Tirle, initiatoarea acțiunii «Unite in Good».

Bună ziua Larissa și iți mulțumim că ai acceptat să acorzi, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – Te rugăm pentru început să ne descrii conceptul Unite in Good, cui se adresează această acțiune  și cum pot contribui românii din Belgia la reușita acesteia?

Larissa Tirle – Cu cea mai mare placere. Unite In Good este o pagina Facebook care are ca scop de a uni persoanele care vor sa ajute pe cei nevoiasi de acasa. Ceea ce Unite In Good aduce in plus fata de alte asociatii  sau organizatii existente este ca nu se vrea a fi o actiune punctuala ci dimpotriva are intentia de a fi un INTERMEDIAR pentru toate organizatiile non guvernamentale, asociatiile sau persoane fizice care vor sa ajute, fiecare dupa propriile posibilitati. Ajutorul acordat de fiecare poate consta de exemplu in donatii, transport, ori prin disponibilitatea de a fii amabasador Unite In Good. Cu toate acestea orice tip de ajutor este mai mult decat bine venit, de exemplu am fost contactati de o persoana care s-a oferit de a se ocupa de partea grafica a paginii Facebook.

Deoarece de prea multe ori nu avem ocazia sa vedem la cine ajunge ajuorul acordat, modul prin care functioneaza acest proiect este de a documenta tot ceea ce facem cu poze pentru ca mai apoi sa le impartasim cu toata comunitatea Unite In Good. Aceasta modalitate ofera transparenta proiectului si ne ofera tuturor  posibilitatea de a ne bucura de reactia celor ca primesc donatiile. Din cauza stilului de viata si distantei nu avem ocazia sa mergem personal la cei nevoiasi desi multi dentre noi am dori sa o facem. Tocmai din acest motiv, pagina noastra  are ca scop sa ne ofere aceasta placere cu un minim de efort.

Astăzi răspunde intrebărilor RomBel domnul Cătalin Udrea - manager FOODEX Bruxelles.

Bună ziua domnule Udrea și vă mulțumim că ați acceptat să acordați, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – În 10 decembrie 2013 deschideați FOODEX Cash& Cary - magazin cu produse tradiționale românești la Bruxelles. Care erau atunci asteptarile dumneavoastra ca si nou venit pe piata belgiana? Cum ați sintetiza în cateva fraze cele 13 luni de activitate în Belgia?

Cătalin Udrea - Trebuie să recunoastem că asteptările noastre in primele luni cât si orice estimari initiale au fost depasite. Am fost prinsi pe picior gresit la capitolul organizare dar după o analiză a primelor 3 luni am luat decizia fireasca de a ne muta intr un spatiu nou care să ne permită să desfăsuram un comert modern. Imediat s-a văzut diferenta dintre un spatiu de 600 m2 si unul de 2800 m2, intre 2 case de marcat si 6 case de marcat si mai ales diferenta intre numarul locurilor de parcare de la 10 la 70.

Nu a fost usor pentru noi, nu cunosteam legile din Belgia dar avand lânga noi parteneri ca ADD CONSULT, Avocat Ruxandra Rata si RomBel, am putut sa ne integram mai usor. Ca sa sintetizez cele 13 luni de activitate as spune ca nu a fost greu sa vindem produse ci a fost greu sa câstigam increderea clientilor nostri.

RomBel – Care au fost greutățile dar și bucuriile acestei activități?

Cătalin Udrea - Greutatile vin in principal din prevederile legale. De exemplu cea care nu ne permite sa functionam duminica atunci cand toti compatriotii nostrii sunt liberi si pot veni la cumparaturi!

“Trista este caprioara
Ratacita printre munti.
Dar mai trist este copilul
Care nu are parinti.”

din “Mamelor”, cules de Florin Dumitrescu – Sarmalele Reci

Nu sunt multi care sa poata contrazice: comunismul ne-a lasat o mostenire grea. Insa cel mai grav dintre toate aspectele acestei mosteniri este pentru mine, ca proaspata mama, modul in care s-a incurajat abandonul copilului si deresponsabilizarea parintilor. Acest aspect grav al mostenirii comuniste il platim si astazi. Din 2010, sunt abandonati in medie 1 400 de copii pe an in unitatile sanitare din Romania. Rata aceasta s-a redus simtitor, pentru ca in 2004, potrivit unui raport UNICEF s-au abandonat 9 000 de copii: 1,8% dintre toti copiii nascuti in acel an, au fost abandonati! Si tot in 2004, Romania ocupa primul loc in Europa ca numar de avorturi considerate ca mijloc de contraceptie: din peste 1 milion de sarcini in 2004, mai mult de doua treimi sfarsesc intr-un avort! In 2012 Organizatia Mondiala a Sanatatii inregistreaza in Romania 480 de avorturi la 1 000 de nasteri. In Romania zilelor noastre se fac eforturi mari pentru a remedia aceasta rusinoasa problema care ne pune pe harta Europei ca tara cu cea mai mare rata de abandon a copiilor. Bugetul alocat in 2012 sistemului de protectie a copilului a fost de 670 849 000 lei, putin mai mult de 150 000 000 €.

Si in anul 2015 RomBel va continua, in cadrul interviurilor RomBel, sa va prezinte membri ai comunitatii romanesti din Belgia. Astazi ne va raspunde intrebarilor doamna avocat Andreea Burlacu.

Buna ziua doamna Burlacu si va multumim ca ati acceptat sa acordati, in exclusivitate, acest interviu pentru Rombel-comunitatea virtuala a romanilor din Belgia!

Buna ziua si multumesc mult echipei Rombel pentru invitatie!

Rombel – Doamna Burlacu, sunteti de peste 18 ani in Belgia…Cand si de ce ati venit in Belgia si cum ati descrie anii pe care i-ati petrecut aici?

Andreea Burlacu: Azi, dupa 18 ani petrecuti mai mult in Belgia decit in tara ma consider un om implinit atat profesional cat si personal. Am venit in octombrie 1996 in Belgia. Fiind absolventa unui liceu cu predare in limba franceza, liceul « Alexandru Ioan Cuza « din Galati, limba lui Voltaire, nu era un secret pentru mine. Am lucrat din iunie 2003 ca traducator si interpret autorizat la Curtea de Apel din Bruxelles. Inca din copilarie, mi-am dorit sa imbratisez profesia de avocat cu toate ca nu aveam acesta traditie in familie. Mi s-a parut ca profesia de avocat este cea mai potrivita pentru a ajuta oamenii sa-si rezolva problemele cu care se confrunta. A fi avocat e un drog. Cu toate ca nu ajuta la sanatate, adrenalina din anumite momente, satisfactia rezultatului atunci cind se obtine un succes devine pasiune, iar detasarea totala devine imposibila.

Invitatul RomBel este astăzi domnul Aurelian Mihai - deputat în circumscripţia electorală nr.43 DIASPORA, colegiul uninominal nr.1

Bună ziua domnule deputat și vă mulțumim că ați acceptat să acordați, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – Sunteti membru al Parlamentului României, deputat ales de catre Diaspora româneasca… Ce inseamna pentru dumneavoastra, personal, aceasta calitate dobandita in urma ultimelor alegeri parlamentare din România?

Aurelian Mihai – Buna ziua, va raspund la intrebare cu sentimentul bucuriei datorita  faptului ca românii care m-au votat in diaspora, mi-au incredintat acest mandat pentru a-i reprezenta in Parlamentul României, pentru a le face cunoscute problemele si pentru a gasi solutii in rezolvarea acestora.

RomBel – In perioada 25-26 octombrie 2014 ati onorat invitatia RomBel si ati venit sa va intalniti cu românii din Belgia. Care a fost cel mai deosebit moment al acestei vizite in Belgia?

Aurelian Mihai – Momentul cel mai impactant a fost cel in care s-a discutat de solidaritatea românilor din Belgia pentru aducerea acasa a cetateanului decedat, români care indeplinesc rolul Guvernului in materie de obligatii cu brio. Ma gândesc de ce insa, nu se sesizeaza si Executivul nostru totusi pentru ca in discutia privind drepturile si atributiile nu-i intrece nimeni, cand vorbim despre obligatii, ne cam vedem singuri de ale noastre ?!

Invitatul RomBel este astăzi domnul Marius Cobianu.
Bună ziua domnule Cobianu și vă mulțumim că ați acceptat să acordați, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!RomBel – Domnule Cobianu, începem interviul nostru cu rugămintea de a vă prezenta pe scurt activitatea dumneavoastră de până în prezent. De cât timp lucrați în cadrul biroului Președintelui Parlamentului European?

Marius Cobianu – Buna ziua. Va mulțumesc pentru invitația de a acorda acest interviu. In ultimul semestru al studiilor mele de masterat la Centrul European Universitar din Nancy, Franța, mi s-a oferit oportunitatea de a efectua un stagiu la Parlamentul European in Directoratul General pentru Politici Interne. După aceasta experiența, am făcut un al doilea stagiu la Curtea Europeana a Auditorilor. Am revenit in  2011 la Parlamentul European, de data aceasta cu un contract in Directoratul General pentru Politici Externe. In Iulie 2011 m-am alăturat echipei Președintelui Parlamentului European, la acea data Domnul Jerzy Buzek si am continuat, începând cu Ianuarie 2012, in Cabinetul Președintelui Martin Schulz.

RomBel – Cum se desfașoară o zi de muncă în echipa Presedintelui PE? Care sunt cele mai dificile momente?

Marius Cobianu – In Cabinetul Președintelui PE sunt responsabil de resurse umane, finanțe si logistica. Indiferent de portofoliul de care fiecare este responsabil, ziua începe cu verificarea agendei Președintelui. Evident programul lui de activități are un impact direct asupra zilei noastre de munca, deci asupra priorităților. Lucrez zilnic cu peste 30 de colegi membri ai Cabinetului si sunt punct de legătură cu diferite directorate generale ale PE. Este un mediu de lucru cu adevărat stimulativ si nelipsit de situații care necesita acțiune urgenta. Momentele mai sensibile sunt cele in care caut sa mențin un echilibru intre, pe de-o parte, diplomația necesara unei atmosfere de lucru pozitive si, pe de alta parte, fermitatea cu care trebuie comunicata si implementata realitatea administrativa. Iar astfel de momente sunt la ordinea zilei :)

RomBel – Cum interacționati cu comunitatea româneasca din Bruxelles? Citim / auzim zilnic despre imaginea proastă pe care o au românii în lume…V-ați „lovit” de această problemă în viața / activitatea zilnică din Bruxelles?

Marius Cobianu – Viața mea in Bruxelles se petrece in mare parte in Parlamentul European si in așa numita EU Bubble. Însă îmi găsesc timp sa interacționez cu comunitatea româneasca, in special datorita diverselor evenimente organizate de și pentru Români. Intr-o perioadă am făcut parte din corul de cameră "Interludiu" oferind programe culturale de Crăciun. Pentru a răspunde la a doua întrebare, este inevitabil a face apel la elemente care țin de analiză psihologică. Lucrând intr-un mediu foarte corect din punct de vedere politic, am fost ferit de a mă "lovi" de atitudini ostile evidente pe motiv ca aș fi Român. Uneori, însă, pot fi identificate tendințe subtile de ostilitate din modul cum este scris un email, sau din tonul cu care cineva vorbește la telefon. Un criteriu esențial pentru a determina pe ce fel de ax socio-politică te afli la locul de muncă este gradul de disponibilitate a ierarhiei de a-ți trece cu vederea greșeli minore.

RomBel –Credeti că noi, românii din Belgia, putem avea o comunitate unită, o comunitate exemplu pentru cei din jur? Sau este o utopie?

Marius Cobianu – Românii din Belgia, precum orice comunitate de altă naționalitate, pot fi uniți. Întrebarea este: au romanii din Belgia inteligențacolectiva necesară pentru a vedea un beneficiu clar in a fi uniți? Pare că Românii, si nu neapărat cei din Belgia, au ajuns sa creadă, chiar daca poate doar la nivel subconștient, că ar exista beneficii in a fi dezbinați, separați, neimplicați. Cei care funcționează pe pilot automat, neconstructiv, vor înțelege probabil intr-o zi ca a fi uniți e de bine :) Deci nu este o utopie.