În urma petiției care circulă in prezent pe rețelele de socializare, RomBel a rugat-o pe initiatoarea petiției, doamna Lucia Radu să ne dea mai multe detalii despre problema cu care se confruntă și care a determinat-o să initieze această petiție......


Am ezitat mult inainte de a scrie acest articol ; eram disperata dupa ce o hotarare judecatoreasca data « in interesul copilului (de 10 luni) » mi-a respins cererea de plecare cu acesta in România si a decis ca, in cazul in care as pleca, copilul sa ramâna la tata.

In cazul ramânerii mele in Belgia, s-a decis ca interesul copilului e sa mearga fortat la cresa cum cere tatal, si nu sa stea acasa cu mine.  Si toate acestea nu pentru ca mi s-ar reprosa ca nu sunt o mama buna. Dimpotriva, motivarea hotarârii incepe cu o afirmatie conform careia « calitatile mele de mama nu sunt contestate ». Pur si simplu asa a crezut de cuviinta judecatoarea de la Tribunalul de prima instanta din Bruxelles sa decida, mai precis sa faca un copy paste, la unele pasaje, chiar cuvant cu cuvant, din cererile tatalui.

Destul de repede am inteles ca nu imi puteam permite sa fiu disperata, nu imi puteam permite luxul unei depresii in aceste momente. Atunci am iesit din izolare si am inceput sa fac tot posibilul ca sa nu fiu singura. Primul pas era ca acest caz sa devina cat mai cunoscut in comunitatea româneasca pentru ca aveam si am nevoie mă simt sustinută, in primul rând de români.

Acest articol este si el tot o informare si o cerere de ajutor adresata românilor.

Astăzi răspunde intrebărilor RomBel, Ben Mehedin - purtător de cuvânt la Fundația ADEPT Transilvania.

RomBel – Ben, te rog, să ne spui pe scurt cine esti ....

Ben Mehedin - M-am născut într-o familie, care în cele din urmă a întrunit numărul total de șapte copii. Nu prea se vorbea de muncă în familia noastră, dar pot spune că se făcea. Tăticu pleca dimineața devreme și se întorcea seara tîrziu. Mămica robotea toată ziua și adesea ne lua și pe noi la muncile câmpului și ne trezea dimineața devreme. Munca era un mod de-a fi, încât era făcută fără prea multă teorie, cam cum e respirația. Nu se prea știa de evaluare. În rarele momente când stăteam la taclale, tăticu avea tot soiul de povestiri, unele trăite altele imaginate, iar între acestea era una cu doi prieteni, între care unul vînător îi povestea celuilalt: „am mers ieri pe baltă și  să vezi: erau atîtea rațe că nu trebuia decât să fac <<pac și la rucsac >>, <<pac și la rucsac >>, <<pac și la rucsac >>…” cellalt îl întreabă: „măi, dar când mai încărcai?” .... „dar tu crezi că mai aveai timp?” i-a răspuns întîiul.... Cu trecerea timpului și „desăvîrșirea” mea în educația liniară, am înțeles că acest exemplu se referea la evaluare, la „saltul calitativ după acumulările cantitative”, dar la vremea copilăriei îi savuram doar humorul dat de absurdul situației și mă preocupa mai puțin latura pragmatică a relatării.

A avut amabilitatea să răspundă intrebărilor RomBel domnul profesor Dan Dascălu Radu de la şcoala « Dumitru Almaş » din comuna Negreşti, judeţul Neamţ.

Bună ziua, domnule Profesor şi vă mulţumim că aţi acceptat să acordaţi, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – Aţi devenit cunoscut comunităţii românilor din Belgia – RomBel ca urmare a fotografiei publicată de dumneavoastră pe reţeaua socială Facebook, fotografie in care sunteţi alături de caţiva copii de la şcoala « Dumitru Almaş » din comuna Negreşti, judeţul Neamţ. Spuneţi-ne, vă rog, cateva cuvinte despre cariera dumneavoastră de profesor, despre şcoala la care activaţi şi, desigur, istoria acestei fotografii cu copiii şi cu mingiile sparte!

Prof. Dan Dascălu Radu – Bună ziua. Eu vă mulţumesc pentru onoarea de a-mi solicita acest interviu, fapt care m-a luat prin surprindere. Aceasta datorită faptului că sunt o persoană absolut obişnuită şi nu înţeleg de ce tocmai eu ? Ştiţi cum se spune de obicei : nu credeam să mi se întâmple tocmai mie ! Personal, am un deosebit respect pentru cei din RomBel şi, ca atare, am să încerc să-mi înving emoţiile inerente, gândindu-mă, cu oarecare teamă, la câţi oameni deosebiţi vor citi, probabil, răspunsurile la întrebările solicitate.

Sunt profesor de educaţie fizică din anul 1973, când am terminat facultatea la Iaşi. Din 1974 sunt titular la Şcoala Gimnazială « Dumitru Almaş » Negreşti, judeţul Neamţ. Încă din liceu (Petru Rareş) am început să practic schiul alpin, la Şcoala Sportivă, sub îndrumarea a doi profesori absolut deosebiţi, Vladimir Laşcu şi Dumitru Terbescu. Am ajuns, astfel, să colind pârtiile înzăpezite din Braşov, Predeal, Sinaia. Am concurat pe vestita Pârtia Lupului, pe Sulinar, pe Valea lui Carp, în Kanzel, pe Suhard (Lacu Roşu), la Vatra Dornei. Am schiat apoi şi student fiind, tot prin aceste zone. Cea mai mare performanţă a fost un loc III-IV la Campionatele Naţionale, în 1969, la egalitate cu un sportiv din Sinaia, la coborâre, pe temuta Pârtie a Lupului. Am câştigat, în acelaşi an de graţie, Cupa Ziarului Ceahlăul la slalom, desfăşurată pe pârtia din Parcul Cozla, împotriva unor sportivi din Predeal, Sinaia, Braşov. Ca profesor, mai apoi, am obţinut un loc III, cu echipa judeţului Neamţ, la Cupa Tineretului, faza naţională (1975), desfăşurată la Păltiniş, Sibiu. Toate astea m-au făcut să îndrăgesc munţii (Retezat, Apuseni, Rarău, Ceahlău), pe care i-am străbătut ulterior vara, în vacanţe.

Astăzi, in plină campanie electorală, invitatul RomBel este domnul Nelu Neacșu, Președintele filialei PNȚCD EUROPA, candidat al PNTCD pentru alegerile europarlamentare din 25 mai 2014.

Bună ziua domnule Neacșu și vă mulțumim că ați acceptat să acordați, în exclusivitate, un nou interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – Avand in vedere ca in interviul anterior am informat cititorii nostri despre faptul ca sunteți o persoana activă în spatiul public implicat în diverse activitati in cadrul comunitatii romanesti din Belgia fiind printre altele si in echipa de fondatori ai filialei PNȚCD EUROPA cu sediul la Bruxelles. As dori acum sa discutam despre candidatura dvs la alegerile europene din 25 mai 2014, despre obiectivele dumneavoastra si ale PNTCD in Parlamentul European. Cum ați decis să vă implicați în campania electorala?

Nelu Neacșu – Eu va multumesc pentru invitatie, este intotdeuna o placere sa stau de vorba cu dumneavoastra si cu cititorii Rombel!

Candidatura mea la alegeriile europarlamentare a venit ca o apreciere a activitatii pe care am desfasurat-o la Bruxelles. Reamintesc ca din 2004 pana in 2012 am reprezentat la Bruxelles interesele patronatului "Uniunea Nationala a Patronatului Roman". In 2009 am fost ales Co-Trezorier și în 2011 Trezorier al Asociației de Afaceri din cadrul PPE (SME UNION of the EPP, actuala SME Europe of the EPP), iar în prezent imi desfasor activitatea in câteva ONG-uri europene . In 2013 am fost numit reprezentant onorific in Romania al AISVEC (Asociatia Italiana de Dezvoltare Economica). Tot in 2013 am devenit membru fondator si pana in prezent sunt presedinte al EIR (Institutul European al Regiunilor).

Interviul cu Peter Hurley - « irlandezul din România », autorul cărții « Drumul Crucilor »

Bună ziua domnule Hurley și vă mulțumim că ați acceptat să acordați, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – Sunteți « irlandezul din România », irlandezul ce a decis in 1994 să emigreze și să se stabilească în România, oarecum împotriva curentului de migrație dinspre Est spre Vest…. De ce ați ales România ? Ce învățăminte din experiența dumneavoastră de emigrant credeți că ar fi utile și valabile și pentru românii ce au decis să plece din România, spre Vest…..de exemplu, aici, în Belgia?

Peter Hurley – În vara anului 1993 am ajuns, cu rucsacul, până la Praga.  Aveam 25 de ani… După câteva zile de uimire - un amestec între fascinația provocată de frumusețea Pragăi, și încet-încet un sentiment transmis prin fețele oamenilor pe care i-am vazut acolo, mai ales cei trecuți de 40 de ani - mi-am dat seama că ceva foarte interesant s-a intamplat în partea acesta a Europei.  Uitandu-mă în urmă, cred că am vazut pentru prima dată un ocean despre care nu știam că există, un ocean de omenire, și, stând pe malul lui, am înțeles că trebuie să mă intorc cu prima ocazia să locuiesc în Europa de Est.

Invitatul RomBel este astazi domnul Sebastian Valentin Bodu - Europarlamentar.

Bună ziua domnule Bodu și vă mulțumim că ați acceptat să acordați, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – Începem interviul nostru două întrebări „delicate” – Credeți că în anul 2014 lumea va iubeste mai mult decât acum 8 ani, în 2006, când conduceați ANAF?  Dupa reusitele de la ANAF și după anii in care ați activat ca și europarlamentar mai credeți ca 12,5 % din electorat vă antipatizează?

Sebastian Bodu – Cred ca ma antipatizează mai multi, având in vedere ca antipatia fata de PDL s-a răsfrânt automat si asupra mea, desi nu am avut nicio contributie la rezultatele, pozitive sau negative ale guvernării Boc. Mi-ar fi plăcut ca românii sa ma simpatizeze sau antipatizeze pentru actiunile mele personale.

RomBel – De curând ati decis să vă intoarceti la Partidul National Țaranesc Crestin-Democrat (PNTCD), partid istoric în rândurile caruia v-ați început cariera politică în timpul studentiei.  Care este valoarea adăugată pe care credeți că o aduceți noii imagini a PNȚCD? Va fi PNȚCD un partid capabil să pună capăt corupției din România?

Sebastian Bodu – Aritmetic, valoarea mea adăugată este mare, conform sondajelor. Din păcate, pentru a transforma aceste valori in voturi este nevoie de mai mult decat o simplă aritmetică. PNȚCD vrea să arate, in primul rând, că se poate face si o altfel de politică decat cea a înjurăturilor urmate de pupături zgomotoase si apoi iar de înjurături dintre liderii celorlalte partide politice. Pana la urma toți sunt la fel iar corupția de care vorbiti este una transpartinică.


Invitatul RomBel este astazi domnul Dragoș Dan, Ministru plenipotenţiar – şeful Secţiei Consulare din cadrul Ambasadei României in Belgia.

Bună ziua domnule Consul și vă mulțumim că ați acceptat să acordați, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – Domnule Consul, începem interviul nostru cu rugămintea de a vă prezenta pe scurt activitatea dumneavoastră diplomatică de până în prezent. De cât timp lucrați în cadrul Secției Consulare din Bruxelles?

Dragoș Dan – Lucrez ca diplomat in cadrul Ministerului Afacerilor Externe din anul 1991, perioadă în care am avut misiuni permanente în Franţa, Elveţia şi Canada. Din noiembrie 2008 până în august 2011, când am fost trimis în misiune la Ambasada României la Bruxelles, am îndeplinit funcţia de director adjunct al Direcţiei Relaţii Consulare.

RomBel – Asa cum bine știți în anul 2009 RomBel a editat și publicat prima ediție a Ghidului românului în Belgia urmată în anul 2013 de cea de a doua ediție. Considerați util acest Ghid pentru românii din Belgia? Este Ghidul în vreun fel de ajutor în activitatea dumneavoastră de la Secția Consulară? Ce credeți că ar trebui adăugat în viitoarea ediție a Ghidului?

Dragoș Dan – Aş compara ghidul românului în Belgia cu o „busolă” pusă la dispoziţia noului sosit pe aceste meleaguri, care nu numai că-l orientează în demersurile sale cu mediul instituţional, dar constituie şi un loc virtual de întâlnire, în care se pot schimba impresii şi împărtăşi experienţe.  Expatrierea temporară sau pe durată indefinită implică o serie de schimbări majore în existenţa unei persoane, iar lipsa de informaţie, lipsa de repere într-un mediu nou sau puţin cunoscut poate conduce adesea la experienţe nefericite sau la pierderea unor oportunităţi.