Astăzi, invitat la rubrica "Interviurile Rombel" este Horea Mihai, membru și fin observator al comunității românești din Belgia.....


Bună ziua Horea și îți mulțumim că ai acceptat să acorzi, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel– comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

Bună, mulțumesc pentru oportunitate!

RomBel – Ești o prezență «vie» în spatiul virtual (forumuri, grupuri Facebook) al comunității românesti din Belgia. Care crezi că este rolul unei comunități virtuale? Cum poate fi acesta construită? Poate o comunitate virtuală să înlocuiască comunitatea tradițională?

Horea Mihai - Îmi place să mă gândesc la faptul că sunt o prezență consecventă. Partea de vitalitate își găsește actualizarea în relațiile directe cu ceilalți. Din 2007, Rombel a reprezentat atât un portal de informare, platformă de expresie personală, cât și suport fundamental pentru a întâlni alți români. Am stabilit o relație intimă cu Rombel și mereu am fost preocupat de evoluția forumului. Odată cu deschiderea grupului Facebook, Rombel a făcut lucrurile mai facile din punct de vedere "ergonomic"  și mi-a oferit oportunitatea de a da frâu liber gândurilor mele într-un spațiu public.

Continuăm discuțiile cu membrii comunitătii românești din Belgia, astăzi stăm de vorbă cu Ramona Gabriela Boşca, grafician.

Bună ziua Ramona și îți mulțumim că ai acceptat să acorzi, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – Începem interviul nostru cu o întrebare simplă: Ce reprezintă grafica și ilustrația pentru tine, pasiune sau meserie?

Ramona Gabriela Boşca – Bună ziua și vă mulțumesc pentru această oportunitate. Grafica înseamnă pentru mine în primul rand pasiune, și în al doilea rând meserie. De mică am fost pasionată de tot ce inseamnă IT, iar cu timpul am dorit să descopăr cât mai multe detalii despre ce inseamnă grafica și cât este de importantă atât pentru cei care vor să iși facă publicitate cât și pentru publicul larg.

Toate materialele publicitare, panourile, bannerele pe care le vedem peste tot în jurul nostru, pe stradă, pe mașini, pe cladiri, etc. pornesc de la un material grafic la care se lucrează pană la cel mai mic detaliu, pentru a transmite mesajul corect și pentru a avea un foarte bun impact asupra publicului.

Interviu cu domnul doctor Dan Putineanu - Spitalul Universitar Saint Luc din Bruxelles

Bună ziua domnule doctor și vă mulțumim că ați acceptat să acordați, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – Domnule Doctor, ați profesat ani buni în România însa ați decis să vă relocați în Belgia. Ce a stat la baza acestei decizii? Unde ați lucrat în România ? Unde lucrați acum ?

Dr. Dan Putineanu - Bună ziua și  vă mulțumesc pentru această oportunitate. La baza deciziei de a mă reloca în Belgia a stat dorința mea de a rămâne împreună cu familia. În vara anului 2010 soția mea a primit o propunere de avansare în firma pentru care lucrează pe un post în Belgia. Am avut de ales între a rămâne în România și a-mi continua cariera chirurgicală acolo sau de a-mi însoți familia în Belgia. Am ales cea de a doua alternativă.

Interviul cu patronul restaurantelor Mara, domnul Ciprian Ciceu.

Bună ziua domnule Ciceu și vă mulțumim că ați acceptat să acordați, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

Vă mulțumim pentru posibilitatea pe care ne-ați acordat-o de a răspunde la aceste întrebări si salutăm cititorii site-ului RomBel - comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – În anul 2002 deschideați primul restaurant Mara în Belgia, la Rebaix – Ath. Au trecut iată 11 ani de atunci, restaurantul este funcțional și, în plus, vă pregatiți sa deschideți un nou restaurant Mara, la Bruxelles, pe Avenue Louise. Cum ați sintetiza în cateva fraze cei 11 ani de activitate în Belgia în acest domeniu? Care au fost greutățile dar și bucuriile acestei activități?

Ciprian Ciceu - Familia mea (eu, mama mea Rodica  si fratele meu Florin) are peste 10 ani experiență la Bruxelles, ca bucătari dar și în oferirea de  servicii în sală la Home Peniel din Anderlecht,  restaurantul Chez Léon, Hotelul Radisson SAS (alături de Yves Matagne care a fost ales Master Cuisinier of Belgium), la Swisshôtel precum și la Hotelul Mariott.

Interviu cu Angela Antonescu, coordonatoarea proiectului Timpul Românesc.

Bună ziua, mulțumim că aţi acceptat să acordaţi, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – La sfârșitul lunii septembrie 2013 s-a lansat proiectul Timpul Românesc. Ce reprezintă proiectul Timpul Românesc?  Cum ați decis să vă implicați în această activitate și ce aduce nou pentru românii din Belgia aceast proiect?

Angela Antonescu - Timpul Românesc este un concept manifestat sub forma unei platforme de comunicare adresate integral şi exclusiv comunităţii româneşti din Belgia. Inima proiectului o reprezintă revista Timpul Românesc, o publicaţie lunară ce va fi distribuită gratuit şi în paginile căreia se vor regăsi o multitudine de teme de interes specific pentru românii din Belgia. Pentru a fi relevant în contextual actual, Timpul Românesc va ieşi în întampinarea publicului său folosindu-se de toate mijloacele de comunicare pe care le permite tehnologia actuală. Revista va fi completată şi susţinută de crearea şi prezentarea regulată de materiale video, sub marca TR TV, de transmisiuni radio, etc. Miza noastră este de a aduce comunităţii din care facem parte doua tipuri de contribuţii, una informaţională şi alta comunitară. Iată de ce un element complementar îl reprezintă activitatea de organizare de evenimente, spectacolele TR dorind să creeze un spaţiu alternativ de interacţiune pentru membrii comunităţii româneşti din Belgia.

Interviu cu doamna Ionela van Rees-Zota - Agenția de Presă “Așii Români” / ziarul « VOCEA TA »

Bună ziua doamnă Ionela van Rees-Zota și vă mulțumim că ați acceptat să acordați, în exclusivitate, un interviu pentru RomBel – comunitatea virtuală a românilor din Belgia!

RomBel – Sunteți Director/Fondator al Agenției de Presă “Așii Români” ce aparține Asociației DACIA e.V. din Nürnberg- Germania, agenție ce editează ziarul « VOCEA TA » ce este distribuit și în Belgia.  Cum ați decis să vă implicați în această activitate și ce aduce nou pentru românii din Belgia aceasta publicație?

Ionela van Rees-Zota – Pentru cei care nu știu, activez în presă de mai bine de 18 ani. Vin din Râmnicu Vâlcea, oraș unde am locuit și unde am avut un trust de presă cu cinci publicații. Mutându-mă în Germania, era firesc să fac ceea ce eu știam cel mai bine, presă. Așa a luat ființă Agenția de Presă AȘII ROMÂNI- destinată în mod deosebit românilor din Diaspora, dar și ziarul "VOCEA TA", care la început a fost distribuit numai în Germania. Ulterior, în Austria, Belgia și Olanda au fost create ediții pentru românii din aceste țări, la cererea acestora. De multe ori, la întâlnirile ce le-am avut în țară sau străinătate cu românii din întreaga Diasporă am fost întrebată dacă nu lărgesc aria de distribuție a ziarului. După mai multe tatonări, mi-am făcut o mică echipă și am pornit la drum într-o „aventură“ frumoasă, urmând ca pe parcurs să ne mărim volumul de informații, dar și aria de distribuție.

La aproape 25 de ani de la eliberarea de sistemul totalitar, România are încã probleme în a percepe cu adevarat realitãțile anului 2013. Vreau sã abordez în acest material o problemã care revine obsesiv în mass media româneascã. Este vorba de faimoasa plecare în strãinatate și apoi, și mai spectaculoasa, reîntoarcere a românilor în ˝țara mamã˝.

E drept cã înainte de anul 1989 era vorba de ceva de genul ˝fie în țarã, fie plecat˝. Nu exista fluiditatea de a veni și a te întoarce. Aceastã traumã o avem încã în limbajul colectiv al României. Vorbim de românul care pleacã în strãinãtate, de parcã asistãm la ceva total, fãrã scãpare, fãrã întoarcere. Românii au fost obișnuiți sã cãlãtoreascã, iar cei mai în vârstã își aduc aminte de faimoasele plecãri ale țãranilor români de la începutul secolului al XX-lea. Da, plecau la muncã în Statele Unite, lucrau în Chicago sau Detroit, iar dupa 2-3 ani se întorceau, iar cu venitul agonisit își cumparau o pereche de boi pentru a lucra mai eficient pamântul. Dar nimeni nu zicea cã ei au plecat din țarã.