Banner
Banner

  • Mărește dimensiunea fontului
  • Dimensiunea fontului normală
  • Micește dimensiunea fontului

Cum pot să explic de ce mi-e dor de mirosul de fân cosit după ploaie?! , interviu cu Nicoleta Beraru

Email Imprimare PDF

Interviu acordat comunității RomBel de Nicoleta Beraru, profesor de limba română, profesor de orientare socială și traducător.

RomBel: Nicoleta, Mulțumesc că ai acceptat să acorzi acest interviu comunității RomBel. Doresc să te felicit pentru ''Ardei iuți'' și sper să ne revedem la lansare, în toamna, dacă am înțeles bine.

Nicoleta Beraru: Mulţumesc! Ne vedem, bineînţeles, la lansare, în septembrie. Cu mare drag !

Rombel: Sper că vom putea lansa cartea ta unul din Dialogurile RomBel. Este prima ta carte? Scrii și în alte limbi?
Am citit câteva articole scrise de tine și doresc să te felicit:  am impresia că stau la gura sobei cu tine și depănam amintiri. Este minunat să citim din experiențele tale și se vede cât de mult îți place să scrii


NB: Da, e prima mea carte. De fapt, nu m-am gândit niciodată că voi scoate o  carte. Am început să public articole de opinie pe site-ul „Sereniti”. Am trimis primul articol şi, culmea, am avut un feedback foarte bun din partea publicului, chiar negândit de bun. Când „Sereniti” şi-a încheiat activitatea, am trimis un articol la „Catchy”. Şi aici am fost primită cu entuziasm. După ceva timp, încurajată de cititori şi de prieteni, mi-am selectat cele mai bune articole şi le-am trimis câtorva edituri. Două au răspuns pozitiv şi astfel a luat naştere un volum de nuvele pentru adulţi  - „Ardei copţi. Povestiri la imperfect”, care urmează să apară la editura Libris Editorial. Mai nou, am început colaborarea şi cu Revista Itaca Dublin, revistă de cultură pentru scriitori de limbă română din afara graniţelor ţării.
Am publicat şi câteva articole, precum şi traduceri ale articolelor unor jurnalişti români (Vlad Mixich, Dan Ionescu), dar şi traduceri ale câtorva articole care-mi aparţin, în limba neerlandeză. Acestea au apărut în revista ADR Vlaanderen.

RomBel: Ai emigrat acum mulți ani în Belgia; care este povestea care te-a determinat să ajungi în această țară ? Cum ai răzbit când ai dat de greu?


NB: În 2003 o delegaţie belgiană venise într-un sat de lângă Iaşi, unde eu predam limba română şi limba franceză. Coordonatorul proiectului era viitorul meu soţ. Ca tânără profesoară, plină de idealuri, am iniţiat un proiect pentru a ajuta elevii capabili, inteligenţi, ai căror părinţi nu aveau posibilităţi materiale să-i poarte mai departe la studii, la liceu. Am propus delegaţiei belgiene să caute sponsori în Belgia pentru aceşti elevi şi, astfel, pe durata câtorva ani, prin intermediul acestui proiect de sponsorizare, elevii din mediul rural au avut posibilitatea să facă studii liceale şi universitare. Unii dintre ei au ajuns doctori, profesori...
Când am plecat din România, nu ştiam prea multe despre Belgia. Nici prin cap nu-mi trecea cât de complexă este structura acestui stat federal cu 5 guverne, 3 comunităţi, 3 limbi oficiale, 3 regiuni, cu aspecte socio-culturale noi şi controversate pentru mine cea de atunci... Unde mai pui că la noi, în Moldova, abia mijeau ''zorii'' bancomatelor. Îmi amintesc că exersam cum să scot bani din „perete”, pe unde apucam în Belgia, lucru cunoscut belgienilor deja de foarte mulţi ani.
Apoi toată lumea mergea pe bicicletă. A trebuie să învăț şi acest lucru şi mă miram atunci când câte zece maşini mă aşteptau liniştite să „bicilez” în ritmul meu, fără ca vreuna să claxoneze sau fără să fiu apostrofată de vreun şofer nerăbdător sau nervos...
La început, în Belgia, mult timp am avut impresia că mă scufund. Nu mai vedeam luminiţa de la capătul tunelului şi la un moment dat chiar hotărâserăm să ne întoarcem în România. Am avut totuşi răbdare să învăţ limba – am intuit de la început că aceasta este cheia tuturor uşilor ce urma să le deschid, căci flamanzii ţin foarte mult la limba lor, chestiune determinată istoric.
Emoţional, eram o epavă: eram cu mintea şi cu sufletul mereu în România; nu reuşeam să mă acomodez aici, în Belgia, nu reuşeam să-mi trăiesc noua viaţă, ceea ce mă făcea să sufăr cumplit. Ce m-a pus pe picioare a fost mindfulness-ul – o practică de antrenare a atenţiei, care te ancorează în prezent, bazată pe meditaţie şi care include elemente ştiinţifice, dar şi precepte creştine şi budiste. Am urmat 8 sesiuni şi am continuat să exersez acasă, obligându-mă să trăiesc prezentul, să-mi înţeleg emoţiile, nostalgiile şi gândurile negative şi să le ofer un loc în viaţa mea. Din momentul acela, am simţit că m-am deblocat. Am început sa funcţionez bine şi în societatea belgiană şi să mă reapropii şi de România, care mă abandonase şi pe care o abandonasem în melancolii, făcându-mi prieteni români în comunitatea românească din Belgia.

RomBel: Am citit despre eforturile tale inițiale de a învăța limba flamandă, și apoi știind că ești și profesor de orientare socială aici, la Agenția de Integrare am înțeles mai bine cât este de important este să o cunoști. De cât timp ai avut nevoie pentru a fi, să spunem,''funcțională'' în flamandă și ce sfaturi poți da tuturor celor care învață această limbă?
Alte sfaturi esențiale pentru o integrare de succes? Există o baghetă magică?

NB: Ce să mai vorbim de limbă? Mă întrebam mereu cum e posibil să se înţeleagă cineva în limba aceasta „bolovănoasă”. Cu soţul meu am vorbit la început franceza, iar fiica mea vorbea cu el în propoziţii scurte, aşa cum vorbeşti cu câinii: „zitten!, spelen!” (stai jos!, joacă-te!). Dar, ea, spre deosebire de mine, a început să vorbească cursiv neerlandeza după patru luni, luni în care a înregistrat-o pasiv.
În cazul meu, limba neerlandeză a devenit funcțională cam după mai bine de 2 ani.
Îmi amintesc de o situaţie caraghioasă, tragi-comică, căci nu a rămas fără consecinţe.  Îmi căutam de muncă şi aplicam în agenţiile interim. Cred că era al doilea an în care mă aflam în Belgia. Vorbeam cumva limba neerlandeză, însă nu înţelegeam totul, când un nativ speaker vorbea cursiv cu mine. Într-o agenţie, am fost întrebată : „Îţi place să înveți limba flamandă ?” Neînţelegând în întregime întrebarea şi presupunând că mă întrebă dacă am timp sa învăţ neerlandeza, am răspuns: „Nu chiar, dar fac multe eforturi ca s-o învăţ.” Bineînţeles, nu am primit job-ul pentru care solicitam.
În momentul în care am început să vorbesc şi să înţeleg bine, a venit şi primul job în librăria francofonă Fnac, unde dădeam informaţii despre cărţi şi autori. Apoi am fost angajată în calitate de colaborator administrativ într-un centru pentru refugiaţi al Crucii Roşii, ca profesoară de franceză într-o şcoala primară Waldorf...  Limba flamandă mi-a deschis toate porțile – în Flandra este un soi de carte de vizită pentru un străin care îşi caută de muncă. Şi are acelaşi temperament  ca şi flamanzii - te lasă să aștepți: în construcţia frazelor, în propozițiile secundare, mai întâi dai toate detaliile, şi la sfârşit pui ce e mai important : acţiunea, verbul. Să nu mai vorbim de verbele separabile: pui o bucată printr-un loc, alta în alt loc; pentru noi, românii, vorbitori ai unei limbi romanice, este foarte dificil.
Despre integrare : nu există o reţetă pentru o integrare bună – fiecare trăieşte procesul de integrare în propriul său ritm. Din punctul de vedere al integrării, putem vorbi de 3 categorii de străini:
* prima categorie este a acelora care sunt asimilaţi: renunţă la tradiţiile, la obiceiurile, la mentalitatea ţării din care vin și adoptă mentalitatea, obiceiurile, valorile, tradiţiile ţării-gazdă;
* a doua categorie este a celor care trăiesc la marginea societăţii: ţara-gazdă e doar o sursă de venituri, reprezintă traiul bun pentru care au plecat de acasă, nu consideră că trebuie să respecte valorile şi normele ţării sau să cunoască mai bine aspectele socio-culturale ale ţării˗gazdă.
* a treia categorie este a celor integraţi; aceştia păstrează tradiţiile, obiceiurile ţării din care vin, nu-şi reneagă originile, dar, în acelaşi timp, respectă valorile şi normele societăţii în mijlocul căreia trăiesc, sunt interesaţi să intre în contact cu cetăţenii ţării-gazdă, învaţă limba şi trăiesc în deplin respect pentru populaţia şi obiceiurile ţării-gazdă. După câţiva ani, majoritatea străinilor ajung în ultima categorie, care este echilibrată şi logică.

Eu, de exemplu, am avut un ritm lent. În primii doi-trei ani, am idealizat România, am minimalizat valoarea ţării şi a culturii în care trăiesc. Vorbind despre integrare, cred că cel mai important e să înţelegem că am ales conştient să ne mutăm într-o altă ţară. Mulţi români, e drept, au părăsit plaiurile natale siliţi de situaţia economică dezastruoasă, dar şi de corupţie. Apoi trebuie să fim conştienţi că trăim, după dezrădăcinare, un proces de reconstrucţie. Societatea belgiană, nu numai că este puternic multiculturală – doar oraşul în care trăiesc eu, Mechelen, un oraş de mărime medie, însumează peste 130 de naționalități – ci ne confruntă cu aspecte puţin cunoscute sau necunoscute nouă în România : homosexualitatea care  nu este un tabu, legalizarea căsătoriei între persoane de același sex, adopţia copiilor de către cuplurile gay, eutanasia care este legalizată,  …

Când venim aici nu știm la ce să ne aşteptăm. În căutarea unei vieți stabile, echilibrate din punct de vedere economic, ignorăm aspectul diferenţelor culturale. Şi şocul poate fi uneori foarte mare. Depinde de bagajul de cunoştinţe, pe care fiecare din noi îl aduce cu sine şi de puterea de înţelegere a fiecăruia. Obiectivul programului de integrare este nu să schimbe musai concepţii – acest lucru este de altfel imposibil în două-trei luni cât durează el – ci să producă o fisură care să permită pătrunderea informaţiei despre cum funcţionează această societate, despre care sunt valorile ei. Nu trebuie neapărat să spui, de exemplu, „îi iubesc pe homosexuali” sau nu trebuie să fii ca ei – nimeni nu cere aşa ceva - dar trebuie să admiţi că şi ei există şi că au dreptul să aibă o viaţă demnă şi aceleaşi drepturi ca şi heterosexualii. Acelaşi lucru e valabil dacă vorbim de alte religii: musulmani, evrei, etc. Se promovează deci toleranţa şi respectul, care sunt pilonii principali pe care se sprijină o democraţie. Cursul de orientare socială este valoros şi prin informaţiile practice pe care le oferă în legătură cu munca, drepturile şi obligaţiile locatarului în Flandra, sistemul de sănătate, securitatea socială, învăţământul, etc.

RomBel: Ești profesor de limba română în Centrul de Limbi Moderne a Universității Catolice Leuven. Cred că este o șansă nemaipomenită să predai limba maternă într-o altă țară și mai ales, aici în  Belgia, țara cu peste de 100 de limbi vorbite.
Ce naționalități au studenții tai? Vorbește-ne puțin despre activitatea ta acolo.


NB: La Centrul de Limbi Moderne, lucrez de cinci ani. Îl voi începe pe al şaselea în septembrie. Cursanţii mei sunt în majoritate flamanzi care, fie au parteneri români, fie au afaceri în România, fie dezvoltă proiecte pentru România sau pur şi simplu învață limba română din curiozitate. Pentru că CLT este afiliat universității KU Leuven, la curs se înscriu şi studenți şi profesori de la universitate. Cursurile sunt foarte interactive, iar aspectele culturale îi fascinează de-a dreptul pe aceştia. Mulţi dintre cei ce urmează cursurile de limba română, au vizitat deja România şi povestesc despre frumuseţile si autenticitatea României, ceilalţi ascultă şi se informează, apoi vin la cursuri cu fel de fel de imagini, știri, obiective de călătorie şi abia apoi merg în vacanţă în România. E drept  că de multe ori povestesc lucruri care-i frapează şi care sunt diferite de ce ştiu ei. De exemplu, femeile sunt impresionate când, în România, bărbaţii le sărută mâna. De asemenea, vorbesc despre faptul că românii sunt foarte ospitalieri şi fac multe cadouri. Dar se miră de nunta cu dar de la noi. Apoi râdem mult împreună : se întâmpla ca vreun student să mai stâlcească câte-un cuvânt. Am râs odată copios, când într˗un curs despre alimente, reţete, primind ca temă căutarea unei reţete româneşti, o studentă a venit cu reţeta de cozonac (şi cu cozonac făcut de ea la curs !). În limba neerlandeza, « j » românesc se pronunță « ie » ; Deci, făcând confuzie de pronunţie, când ne-a explicat cum se face cozonacul, a tot ţinut-o că trebuie sa adăugăm « coa*e de portocală ». Vorbea, bineînţeles, despre coaja de portocală. Am lăsat-o să ne povestească, deşi mă sufocam de râs,  apoi i-am explicat ce a spus. Ne-am distrat pe cinste ! Cred în ideea că umorul e apanajul inteligenţei şi - din experienţa personală - face mult într-un curs de limbi străine. Nu degeaba râsul, ca virtute, e slăvit de scriitori celebri ca Umberto Eco (Numele trandafirului) sau Hermann Hesse (Lupul de stepă); acesta din urmă e de părere că e indicat să râdem cu ce e de râs şi să fim serioşi cu ce merită să fim serioşi – ceea ce e bine să punem în practică mereu! Şi, ca orice om care învaţă o limbă nouă, am spus şi eu foarte multe chestii ciudate până am vorbit bine limba neerlandeză.  Şi m-am distrat pe cinste cu ce constatam că ziceam !! Limba română e pentru un flamand la fel de dificilă ca limba neerlandeză pentru un român.

Rombel: In toamnă vom actualiza și aceasta informație legată de cursurile de limba romană

http://www.rombel.com/stiri-belgia/56192-curs-de-limba-romana-limba-straina-la-centrul-de-limbi-moderne-al-kuleuvenuniversitatea-leuven.html

RomBel: Ești traducător-interpret și cred că ai cunoscut mulți români aflați în situații speciale. Care a fost cea mai amuzantă situație în care te-ai aflat în calitate de interpret? Dar cea mai fericită, bănuiesc că multe au fost triste și ai simțit că puterile noastre sunt limitate și nu poți ajuta, indiferent cât de mult ai dori?!

NB: Activitatea mea de traducător / interpret nu este foarte vastă. De fapt, e o activitate complementară, pe care acum am limitat-o la traduceri din cauza cursurilor, care-mi ocupă mai mult timp. Munca cu oamenii, e dificilă, dar interesantă. Cunoşti fel de fel de oameni. Şi fiecare om întâlnit e o lecție de viață. Şi da, uneori oamenii vin cu atitudini ilare, alteori caraghioase, alteori, enervante, alteori triste, … pentru că așa e viaţa - nu poţi trăi într-o singură culoare, ci în zeci, sute de nuanţe.

Odată, îmi amintesc, un nou venit în Belgia, care-mi spusese că e doar de trei-patru săptămâni aici, a venit după o traducere. I-am dat traducerea şi până să-i explic ce şi cum am făcut, a luat-o, şi-a pus ochelarii pe nas, şi început a o studia academic. Uitase că-mi spusese că nu ştie o boabă din limba aceasta. Cu documentul original în mână, cu ochelarii pe nas, ca un profesor avizat, se uita sever la rândurile, care probabil îi jucau în faţa ochilor ca nişte  coloane de furnici. L-am lăsat să-şi facă treaba, în timp ce eu făceam eforturi să nu râd.

Trist, foarte trist, a fost când am fost chemată odată în calitate de interpret la Poliția Federală, pentru a traduce pentru români de-ai noștri, muncitori în sere, care erau trataţi ca sclavii. Oamenii munceau câte 12 ore pe zi, cu o pauză de jumătate de oră. La poliţie fuseseră aduşi direct din seră, în dube. Slabi, nebărbieriți, cu pantofii rupți, cu unghiile negre… parcă erau nişte umbre. In sere erau păziți de patronul flamand cu un câine agresiv. Nu mai putuseră îndura umilințele şi tratamentul inuman şi, într˗o zi, unul mai curajos, a făcut plângere la poliție. A fost o acțiune foarte amplă a Poliţiei Federale, la care au participat poliţişti din mai toate regiunile Flandrei, inspectori de muncă şi o armată de interpreţi. Românii erau speriaţi şi încercau să se agaţe de ce le spuneam noi, traducătorii. Deşi le tot repetam că ei nu fuseseră aduşi la poliţie în calitate de inculpați, ci de victime, unora nu le venea să creadă. Unele istorii erau atât de triste, încât, din când în când, trebuia să trag adânc aer în piept ca să pot continua să traduc. Mă înecam în lacrimi.

RomBel:  Este într-adevăr incredibil, sper că nu vor mai exista astfel de situații, deși din feedback-urile pe care le avem pe RomBel  se pare că încă mai trebuie să luptăm cu astfel cazuri; trebuie să știm că putem lupta împreună  împotriva unor tratamente de acest gen.

Am citit despre o colaborare cu câteva televiziuni  locale/naționale belgiene, poți să ne vorbești în ce constă?

NB: Prima colaborare cu televiziunea flamandă a fost cu VTM (Societatea Flamandă de Televiziune), unde am ajutat la subtitrarea pentru emisiunea „Vind mijn familie” (Găseşte-mi familia).
Apoi am realizat subtitrarea emisiunii „Kleine Helden” (Mici Eroi), emisiunea foarte cunoscutului jurnalist Rudi Vranckx, la Canvas, VRT (Radio şi Televiziunea Flamandă). In episodul dedicat micilor eroi din România, am cunoscut, prin intermediul reportajului, oameni extraordinari care fac diferenţa, prin mijloace proprii, fără a fi ajutaţi de statul român în vreun fel (dimpotrivă uneori li se pune beţe-n roate în România); despre acest lucru nu se vorbeşte prea mult la noi, spre exemplu: Ciprian Necula, fost secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene, care se ocupă de emanciparea romilor, Vişinel Bălan, care lucrează ca expert în Senatul României şi care se ocupă de copiii orfani, fiind şi iniţiatorul proiectului „Desenăm viitorul tău” şi Mariana Petersel, care se ocupă de combaterea prostituţiei.

RomBel: Am citit  aceste cuvinte scrise de tine: ''Sunt un român care nu ar fi trebuit să˗ṣi părăsească țara; mereu mă gândesc că într-o zi mă voi întoarce acasă.'' Am avut de multe ori acest sentiment, chiar m-am identificat cu situația dată de tine, încă mai simți acest lucru sau s-a schimbat această situație?! Îți e dor de casă? Dacă da, ai o rețetă miraculoasă/vindecătoare?

NB: De România mi-a fost şi mi-e dor mereu – e ţara mea de suflet. La început mi-a fost foarte greu. Fiind căsătorită cu un cetăţean belgian, nu am avut posibilitatea să cunosc aici imediat români. Prietenii soţului meu au fost mai aproape de mine. Şi ştim cu toţii că începuturile sunt ceţoase, nu ştii bine şi imediat cum şi de unde să începi. Aveam impresia că eram asimilată, deşi nu era adevărat, căci eu mereu am ţinut tradiţiile româneşti în viaţă. Le-am ţinut atât de bine, încât soţul meu a învăţat să facă mămăligă, iar ciorbele acre din Moldova, care la început nu-i plăceau, acum le vrea mai acre decât mine.
Cu timpul, mai ales din momentul în care am început să lucrez, mi-am făcut proprii mei prieteni. Şi nu contează ce naţionalitate au, dar unele experienţe, modul de a trăi sau de a gândi unele lucruri, sunt specific româneşti. Nu poţi fi înţeles la fel de bine de un flamand care trăieşte dintotdeauna în ţara lui, când vorbeşti de dorul de ţară, oricât de empatic ar fi. Eşti însă bine  înţeles de un compatriot, de un imigrant. Nici obiceiurile noastre de Crăciun, colindele noastre nu pot fi trăite la fel, cu aceeaşi intensitate, oricât de dezvoltat ar avea un flamand sau un străin, în general, simţul artistic. Soţul meu nu poate înţelege de ce mie îmi place şoricul la Crăciun. „Din pielea de porc se fac poşete şi pantofi.”, spune râzând, pe când un român înţelege perfect că mănânci şoric ca pe o delicatesă, iar tăiatul porcului face parte din tradiţia românească de Crăciun. Familia mea - mama, sora mea - sunt de neînlocuit. Tradiţiile noastre la fel. Sunt o parte din identitatea mea. Nimeni şi nimic nu le poate ştirbi valoarea. Când merg acasă, în România, mă simt ca nicăieri în lume. Cum pot să explic de ce mi-e dor de mirosul de fân cosit după ploaie sau de baliga de pe drumurile de țară din România?

Dar, ca pe orice român care a cunoscut normalitatea unei ţări cu o democraţie puternică, care ştie care este mersul normal al lucrurilor, care are un bagaj minim de educaţie civică, mă enervează birocraţia, iar corupţia mă scoate de-a dreptul din minţi. Nici cu lipsa de punctualitate sau de cuvânt nu mă pot împăca în ruptul capului, la fel şi cu lucrul făcut prost sau amânarea „Laaasă; şi mâine e o zi.” Şi-atunci mă reîntorc aici, unde aceşti străini, care nu mă cunosc, au încredere în mine, mă apreciază şi mă respectă.

M-aş întoarce în România. Nu ştiu când. Fiica mea studiază aici şi probabil va rămâne aici. Ca orice părinte, sunt ruptă între copilul meu şi ţară. Dar, da, visez ca într-o zi sa mă pot reîntoarce acasă, în România.

RomBel: Ești o femeie extrem de activă aici, în Belgia.  Ai și alte  domenii de activitate care nu sunt enumerate mai sus în care activezi? 
Ce planuri de viitor ai?

NB: Sunt activă mai ales prin natura joburilor mele, care mă fac cunoscută. Însă o viaţă extrem de activă, în afara acestora, nu am.

Planuri de viitor? Deocamdată nu am. Sau poate ar fi ceva: să pot lua parte mai des la activităţile comunităţii româneşti – mi-o repet la fiecare început de an şcolar, în septembrie, după ce mă întorc regenerată din România. Să merg mai mult la teatru, la concerte, să fiu mai mult printre oameni, printre români, în timpul meu liber. Şi să continui să scriu.

RomBel:  Câteva cuvinte te rugăm pentru comunitatea RomBel, dar mai ales pentru cei aflați la început de drum în această țară

NB: Un cald îndemn tuturor românilor din Belgia de a se ajuta reciproc cu tot ce pot. Trăim în epoca în care  informaţia ne face puternici. Să împărtăşim unii cu alţii informaţiile care ne sunt necesare ca aerul, la început de drum, într-o ţară străină! În egală măsură le doresc să fie cetăţeni buni şi demni ai acestei ţări, pe care în cunoştiinţă de cauză au ales-o, cetăţeni buni ai Europei. Şi, nu în ultimul rând, să facă cinste României. Şi să fie ei înşişi schimbarea pe care şi-o doresc în România. Schimbarea începe cu  fiecare din noi – ţara-mamă se va schimba în bine prin fiecare schimbare în bine care se produce în noi. Iar noi, românii din Diaspora, am dovedit în nenumărate rânduri că putem pune umărul la schimbarea în bine a României !

RomBel: Nicoleta îți mulțumesc pentru faptul că ești o luptătoare, nu încetezi să ajuți românii, și nu în ultimul rând pentru imaginea pozitivă despre România pe care reușești să o transmiți flamanzilor. Toată admirația mea! Chapeau!

Profit de această ocazie să anunț participarea ta în calitate de profesor de integrare la  ''Dialogul on-line despre integrare''  și a Nadiei din data de 29 iunie 2018 intre orele 20-21.30 pe grupul FB Rombel  și să-ți mulțumesc încă o dată pentru disponibilitate

Dank u

NB: Mulţumesc şi eu foarte mult. Graag gedaan.


***************************************

Nicoleta Beraru este profesor de limba română  în Centrul de Limbi Moderne, Univ. KULeuven, Belgia, profesor de orientare socială  în Agenția de Integrare a Străinilor și traducător română-neerlandeză-franceză.

 
        
August 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

31


Curs Valutar
RON - EUR 4.6569
RON - TRY 0.6623

Utilizatori

We have 196 guests and 0 members online